Haralambie

Sfântul Cuvios Haralambie de la Simonopetra s-⁠a născut în 1891 la Vurla, lângă Smirna, în Asia Mică, din părinții Panaghiotis și Evanghelia Kafadakis. În tinerețe a lucrat în agricultură. În 1925 a fost hirotonit diacon la Elassona de mitropolitul Calinic și în 1928 a venit la Simonopetra. La 6 aprilie 1930, în Sâmbăta Mare, a fost tuns în marea schimă împreună cu monahul Ioachim de egumenul Ieronim (mort în 1957). În anul următor a fost hirotonit preot. În 1937 a plecat din mănăstire și s-⁠a întors după doi ani. La 15 august 1941 a preluat egumenia, a fost înlăturat în 1949 și a revenit egumen în 1954, rămânând până la moarte.

Era ațâțat de tradițiile aghiorite, de tipic și de canoanele Ortodoxiei și în 1964 a semnat, cu mulți părinți aghioriți, o declarație împotriva tuturor unioniștilor și ecumeniștilor. Se distingea prin blândețe, nevoință, răbdare și duh liniștit, iubitor de slujbe. Odată, la slujba din Chilia Sfântului Nicolae, broaștele îl împiedicau noaptea să se roage; le-⁠a certat și au tăcut toată noaptea. În chilia lui avea un craniu, ca să-⁠și amintească de moarte. Înainte de moarte i-⁠au adus mâna Sfintei Maria Magdalena, păstrată nestricată și caldă, a închinat-⁠o și a plecat către locașurile cerești. A adormit în Domnul la 23 mai 1973. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.