Hariton Duhovnicul

Sfântul Cuvios Hariton Duhovnicul de la Kavsokalivia s-⁠a născut în 1836 în satul Megalo Mertsio, lângă Trikala, în Tesalia, într-⁠o familie de preot, de la care a primit dragostea de slujbele dumnezeiești. Copil fiind a intrat la mănăstirile Meteorei și s-⁠a îmbrăcat cu bucurie în rasa de începător. Timp de douăsprezece ani a stat pe muntele Sinai, apoi în 1870 a venit în pustiul Grădinii Maicii Domnului. L-⁠au găzduit peșterile Cuvioșilor Nil Mirotocitorul, Petru Athonitul și Atanasie Athonitul, pustia Sfântului Vasile, Kerasia, Carmelion și Mănăstirea Constamonitu, iar în jurul lui s-⁠a adunat o sinodie de trei ucenici.

A scris, a copiat și a alcătuit imne: „Iubește privegherea, postul, lacrimile, rugăciunile și psalmodia, citirea Scripturii; fii smerit și liniștit.” Epitrahilul lui făcea adesea minuni. Pe un tâlhar vestit l-⁠a dus la pocăință deplină și l-⁠a făcut monah cu numele Nichita, care a avut sfârșit cuvios. Viața în peșteri era post, priveghere și rugăciune neîncetată; răbda fără cârtire bolile, ispitele și atacurile demonice și spunea că bolile curăță patimile sufletului. Pe vizitatori îi primea cu bunătate. A fost cărturar și imitator al sfinților, imnograf și scriitor de vieți de sfinți. În ultimii ani rar ieșea din chilie, avea mereu aducerea-⁠aminte a morții și a plecat spre ceruri, după cum scria el, în timpul rugăciunii. A adormit în pace, în brațele ucenicului Atanasie, la 14 august 1906, în peștera Sfântului Atanasie Athonitul, de pe Vigla, unde a fost îngropat. Avea aproape șaptezeci de ani. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.