Herifrid

Herifrid (în franceză Hérifrid sau Herfroy) a fost al treizeci și nouălea episcop de Auxerre, la cumpăna dintre secolele al IX-⁠lea și al X-⁠lea, și a murit în octombrie 909. Este numit „venerabil”.

Se spune că s-⁠a născut la Chartres, fiul lui Herfroy și al Hisembergei, amândoi din familii nobile din Bretania de Jos. Era rudă cu Walter, episcopul de Orléans (869 până la 892). A fost tuns monah la Chartres, unde a primit prima instruire la școala capitlului, apoi Walter l-⁠a chemat la el și l-⁠a introdus la palatul împăratului Carol cel Gros, unde s-⁠a distins prin seriozitate.

Când scaunul din Auxerre a rămas vacant, împăratul l-⁠a ales pe Herifrid. A fost numit în mai 887 și sfințit la 29 august, la mănăstirea Nesle-⁠la-⁠Reposte, de arhiepiscopul Walter al Sensului, care l-⁠a și instalat la Auxerre la 8 septembrie. În același an 887 un incendiu catastrofal a prefăcut în cenușă o mare parte a orașului, între altele catedrala, formată atunci din trei biserici alăturate, Notre-⁠Dame-⁠de-⁠la-⁠Cité, Saint-⁠Étienne și Saint-⁠Jean, și palatul episcopal. În loc să-⁠și caute o reședință pentru sine, Herifrid s-⁠a mulțumit până la moarte cu o mică locuință și a pus mai întâi să se reclădească cele trei biserici din cartierul catedralei, precum și Saint-⁠Clément, refăcută doar ca oratoriu. Palatul episcopal a fost refăcut abia de urmașul lui, Gaudry.

A suferit grav de gută la picioare și la mâini și a ajuns paralizat. Păstorirea lui s-⁠a încheiat, probabil, în 909. A murit în octombrie 909, poate la 15, după multe suferințe, lăsând multe daruri bisericilor eparhiei. A fost înmormântat în fața altarului bisericii Notre-⁠Dame-⁠de-⁠la-⁠Cité, pe care o reclădise. A luat parte doar la un sinod, cel din 891 la Meung-⁠sur-⁠Loire.

Este cinstit local ca venerabil; nu cunoaștem o canonizare sinodală ortodoxă.