Herma

Herma a fost un libert și creștin născut la Aquileia, care a trăit la Roma, în veacul al II-⁠lea. Era fratele lui Pius, episcop al Romei pe la mijlocul secolului al II-⁠lea. Tatăl lor, un italian numit Rufinus, era după Liber Pontificalis tot din Aquileia. Unii scriitori mai târzii îl socotesc Herma din Dalmația. Este personajul și, după unele păreri, autorul lucrării „Păstorul lui Herma”, care în Biserica veche a fost uneori așezată printre scrierile canonice. Nu are zi de pomenire în calendarul de care dispunem.

Un izvor grec spune că nu a primit învățătură, fiindcă încă fiind copil a fost vândut ca rob și trimis la Roma, și că în scrierea lui își ia titlul de proroc. Că era fratele lui Pius spun trei izvoare: fragmentul muratorian („Păstorul l-⁠a scris foarte de curând, în vremea noastră, în cetatea Romei, Herma, pe când fratele lui, Pius, episcopul, ședea pe scaunul Bisericii Romei, și de aceea el trebuie citit, dar nu poate fi citit public poporului în biserică, nici între proroci, al căror număr e împlinit, nici între apostoli, ai sfârșitului vremurilor”), catalogul liberian al papilor, într-⁠o parte din 235 („Sub episcopatul lui Pius, fratele lui Hermes a scris o carte în care se cuprind poruncile pe care i le-⁠a dat îngerul, venind la el în chipul unui păstor”) și poemul Pseudo-⁠Tertulian împotriva lui Marcion, din secolul al III-⁠lea sau al IV-⁠lea („După el, Pius, al cărui frate după trup a fost Herma, păstorul îngeresc, pentru că a vorbit cuvintele ce i-⁠au fost date”). Spusa că Herma a scris în vremea papalității fratelui său poate fi la fel o deducție, din faptul că scriitorul a găsit într-⁠o listă de papi, la numele lui Pius, știrea că Herma era fratele lui. Se poate să fi fost fratele mai mare al papei.

„Păstorul” a fost văzut ca o alegorie, asemănătoare cu „Călătoria pelerinului”. Amănuntele aparent autobiografice „pot fi fapt, ori numai ficțiune, ori ficțiune întemeiată pe fapt”. Nici măcar nu este sigur că numele autorului a fost într-⁠adevăr Herma. Nu trebuie confundat cu Herma pomenit în Epistola către Romani 16,14.