Hoger

Sfântul Ierarh Hoger a fost arhiepiscop de Hamburg-⁠Bremen din 909 până la adormirea sa, la 20 decembrie 915, la Bremen. A fost rudă cu episcopul Wigbert de Verden. A fost mai întâi monah la mănăstirea Corvey și apoi coadjutor pe lângă arhiepiscopul Adalgar, slab de trup.

În 893 arhiepiscopul Herman de Köln obținuse de la papa Formosus și de la regele Arnulf de Carintia recunoașterea cererilor Colonei asupra fostei episcopii Bremen. La sinodul de la Trebur, în 895, voia să despartă iar arhiepiscopia Hamburg-⁠Bremen, unită în 848 sub papa Leon al IV-⁠lea ca arhiepiscopul de Hamburg să-⁠și poată avea scaunul la Bremen, unde se mutase în 843 după un atac al vikingilor asupra Hamburgului. Papa a confirmat în 905 unirea și a numit cele două eparhii „o singură Biserică”; titlul de episcop de Bremen a căzut, iar arhiepiscopul de Hamburg a devenit arhiepiscop de Hamburg-⁠Bremen, cu scaunul la Bremen. Bula „Convenit apostolico”, pe care Hoger ar fi primit-⁠o de la papa Anastasie al III-⁠lea sau Ioan al X-⁠lea și care ar fi cuprins privilegiile arhiepiscopiei, este o falsificare, probabil din secolul al XII-⁠lea. Hoger a veghet cu strictețe la păstrarea rânduielii și învățăturii bisericești și a vizitat mănăstirile din arhiepiscopie. În vremea lui au avut loc incursiuni ale vikingilor și ale altor neamuri, cu distrugeri în Hamburg și în Bremen. A murit după numai șapte ani de păstorire. După Adam de Bremen, a fost îngropat în domul din Bremen. La o sută douăzeci de ani de la moarte a fost ridicat la cinstea de sfânt. Ziua lui de pomenire este 20 decembrie, după calendarul apusean (stil nou). Este cinstit ca sfânt al Bisericii nedespărțite.