Hrisostom

Hrisostom de la Mănăstirea Dionisiu, ieromonah, era originar din Varna, în Bulgaria. A absolvit Marea Școală a Neamului, Școala Teologică din Halki și Universitatea din Erlangen, în Germania. Cunoștea bulgara, latina, germana, franceza, rusa, engleza și turca. În 1909 a venit la Mănăstirea Dionisiu și a fost tuns monah. După doi ani a fost chemat de Patriarhia Ecumenică, unde a fost hirotonit diacon și preot și trimis în Bulgaria ca predicator. Acolo a intrat în mari greutăți, peripeții și ispite. S-⁠a întors la mănăstirea lui și a preluat îndatoriri de proistos și de secretar. În timpul ocupației anglo-⁠franceze (1916-1917) a fost mare secretar al Sfintei Comunități și, prin cultura și poliglotismul lui, s-⁠a arătat deosebit de folositor Sfântului Munte. A fost profesor la Școala Sfintei Cruci din Ierusalim, director de gimnaziu la Symi, profesor la Seminarul Sfânta Anastasia Vasilika din Tesalonic, la invitația mitropolitului Irineu al Cassandreei († 1945), și la Academia Athoniada.

După egumenul Gavriil Dionisiatul († 1983), «acest fericit a ajuns la o asemenea înălțime a smereniei, încât întreba mereu pe frați chiar și de lucruri neînsemnate, iar nepătimirea lui a ajuns proverbială în obștea noastră și în Sfântul Munte în general. Nimeni nu l-⁠a văzut vreodată în Karyes, ca mare secretar al Sfintei Comunități sau ca profesor la Athoniada, mâniindu-⁠se, cu atât mai puțin cerând cea mai mică cinste.» Când guvernul francez i-⁠a acordat decorația Legiunii, a închinat-⁠o îndată icoanei Maicii Domnului «Axion Estin», spunând că «tot ce are monahul athonit aparține marii lui Mame, Maica Domnului». Spre sfârșitul vieții a fost mult timp portar al mănăstirii, iar porumbei sălbatici veneau familiar la portărie și mâncau firimituri din palma lui, fără frică. A adormit în gerocomiul mănăstirii la 28 septembrie 1933, la vârsta de 73 de ani; «Chrysostomos, dascălul pomenit, cel simplu, nevinovat, întreg ca un porumbel». Încă o dată s-⁠a adeverit că învățătura se poate împletește deplin cu sfințenia. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.