Hrisostom Postolache de la Bucium

Hrisostom Postolache, născut în 1884 la Probota, lângă Iași, a fost arhimandrit și egumen al Schitului Bucium timp de patruzeci și doi de ani, după ce fusese egumen la Prodromu. A adormit în vara anului 1979, la nouăzeci și cinci de ani. Este pomenit în Patericul românesc și cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi de pomenire.

În 1908 a ajuns viețuitor la Schitul Prodromu de la Athos, unde a primit tunderea monahală de la arhimandritul Antipa Dinescu, egumenul schitului. A primit preoția și a slujit cu evlavie în obștea românească de la Athos, iubind liniștea și cercetând adesea pe sihaștrii de sub vârful Atonului. Între 1919 și 1921 a fost egumen al Prodromului, cu o obște de optzeci de monahi din toată țara, față de care era ca o mamă cu mulți fii.

În 1921 s-⁠a întors în țară ca preot slujitor la Schitul Darvari din București, iar în 1937 a fost numit egumen la Schitul Bucium, de lângă Iași, ascultare pe care a purtat-⁠o patruzeci și doi de ani. Cincizeci și mai bine de ani a slujit Biserica, fiind duhovnic cu mulți fii sufletești, cu chip luminat, suflet blând și stareț venerabil, cunoscut în toată țara. La Bucium a adunat până la douăzeci de ucenici, pe care i-⁠a învățat smerenia și ascultarea, și a păstrat tipicul slujbelor ca la Athos, cu Liturghia zilnică.

În vara lui 1979 s-⁠a îmbolnăvit și a fost dus la spitalul din Iași. Patericul povestește că, noaptea, ațipind pe un scaun, a văzut trei bărbați sfinți în veșminte strălucitoare, dintre care unul a spus altuia să-⁠i spună părintelui Hrisostom să se pregătească, să-⁠l cheme pe părintele Cleopa, duhovnicul lui, să se spovedească și să se împărtășească, că în curând va veni să-⁠l ia. Hrisostom a cerut să fie dus la schit și să fie adus de la Sihăstria arhimandritul Cleopa Ilie, care i-⁠a sosit în zori, l-⁠a spovedit și l-⁠a împărtășit. După opt zile, exact la aceeași oră, și-⁠a dat sufletul în mâinile lui Hristos. Înainte de aceasta le-⁠a spus ucenicilor să se silească toată viața să slujească Biserica și să facă ascultare, orice li s-⁠ar porunci. Mormântul lui se află sub un brad, lângă altarul bisericii în care a slujit peste cincizeci de ani.