Iacob cel Vrednic de la Slatina

Iacob, numit cel Vrednic, a fost ieromonah și primul egumen al Mănăstirii Slatina, între 1558 și 1572, duhovnicul voievodului Alexandru Lăpușneanu. S-⁠a mutat la Domnul în anul 1572. Este pomenit în Patericul românesc și cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.

A venit de la Mănăstirea Neamț, unde era duhovnic cunoscut. Când Alexandru Lăpușneanu a început să zidească Slatina, la îndemnul sihastrului Pahomie, lucrarea i-⁠a fost încredințată lui. În 1558 a devenit părinte sufletesc al mănăstirii și a supravegheat cu pricepere construcția. La 3 septembrie 1559 biserica a fost sfințită în prezența ctitorului și a zeci de mii de credincioși, iar Iacob a ajuns sfetnic de taină și duhovnic al familiei domnești.

Cincisprezece ani cât a condus Slatina a format o obște de peste șaizeci de monahi: schimonahi lucrători ai rugăciunii lui Iisus, duhovnici, dascăli de greacă și slavonă, cronicari și caligrafi. Sub supravegherea lui s-⁠au copiat numeroase cărți filocalice și de cult, s-⁠au scris pagini ale cronicii Moldovei și s-⁠au pregătit sute de tineri pentru preoție la sate. Viața isihastă s-⁠a dezvoltat în jurul mănăstirii, unde trăiau zeci de ucenici ai lui Pahomie, pe care egumenul îi sprijinea. A împodobit biserica cu odoare domnești, a ridicat chilii și a înzestrat mănăstirea cu danii. Poporul i-⁠a spus cel Vrednic, pentru înțelepciunea, frica de Dumnezeu și îndrăzneala în fața primejdiei.

L-⁠a îndemnat pe domn să ridice și alte lăcașuri, în țară și la Athos. Cu sfatul lui au fost înnoite mănăstirile Bistrița, Tazlău, Bogdana-⁠Rădăuți, Sfântul Dumitru-⁠Suceava și mai multe lăcașuri athonite, între ele Dochiaru, refăcută întru totul. Văzând sfârșitul voievodului aproape, l-⁠a sfătuit să primească schima monahală; în 1568 l-⁠a tuns la Slatina cu numele Pahomie. Domnul a murit curând, iar Iacob l-⁠a îngropat în biserică, împreună cu doamna Ruxandra și fiii lor. El însuși s-⁠a mutat la Domnul în 1572.