Iacob de la Putna

Iacob a fost ieromonah, duhovnic și caligraf, venit de la Neamț la Putna în 1470, copistul unui sbornic cu vieți de sfinți scris pentru Ștefan cel Mare. Este pomenit în Patericul românesc și cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi de pomenire.

A fost în secolul al XV-⁠lea unul dintre duhovnicii și dascălii cunoscuți ai Neamțului, unde se nevoise în tinerețe ca ucenic al lui Gavriil Uric. Acolo a copiat câteva cărți patristice, spre hrana sufletească a monahilor. În 1470 a venit la Putna ca dascăl și duhovnic al întregii obști și a continuat aceeași ascultare, formând zeci de monahi tineri. Îi învăța mai ales smerenia, ascultarea și rugăciunea, hrănindu-⁠i cu cuvintele Sfinților Părinți. Era bun cunoscător al scrierilor filocalice și caligraf iscusit.

Ștefan cel Mare, cunoscându-⁠l de aproape, i-⁠a cerut un sbornic cu vieți de sfinți și mucenici pe lunile aprilie-⁠iunie, pentru obștea Putnei. Iacob l-⁠a isprăvit, iar pe una din pagini a scris: Dreptmăritorul și de Hristos iubitorul Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a poruncit să se scrie acest sbornic pentru mănăstirea sa din Putna, în vremea arhimandritului Ioasaf, cu mâna mult păcătosului ieromonah Iacob, în anul 1474, mai 20.

A ajutat mult la întemeierea obștii și a școlii de la Putna. A scris și alte câteva cărți, a lăsat mai mulți ucenici și s-⁠a mutat la Domnul către sfârșitul secolului al XV-⁠lea.