Iacov

Iacov din Schitul Sfânta Ana, numit cu dragoste «Iacovachi» de toți părinții schitului pentru că era mic și slab, a fost nebun pentru Hristos. Îl întâlneai pe drumuri îmbrăcat sărăcăcios și cu capul descoperit, măturând curțile colibelor sau căraând lemne, luând puțină mâncare cu o cutie de conserve. Pe lângă chiriakonul Sfintei Ana slujea în tot ce putea pe Dikaiul. Nu avea pieptene, șosete, scufie, cingătoare, traistă; era cu totul neagonisitor. Când nu-⁠i dădeau atenție, nu se supăra; când era respins, nu protesta și chiar zâmbea fără răutate.

Unii îl socoteau cam slab de minte, chiar demonizat; alții îl aveau drept nebun pentru Hristos. Părintele Emilian Simonopetritul spunea că și nebunii pentru Hristos au o doză de nebunie. În ciuda bătrâneții, a nespălării, a încercărilor și prigoanelor, avea pe chip o strălucire veselă, o inocență de copil, o dulceață mișcătoare care te făcea să nu judeci în grabă. Uneori ascultătorii se miră că din cuvintele lui fără șir ieșeau și vorbe înțelepte și revelatoare. Când într-⁠o colibă i s-⁠a dat linte în cutia lui, a plecat mormăind că peștele nu e pentru el; la colibă, într-⁠adevăr, era pește la masă.

Cu puține zile înainte de a adormi, bătrânul Pavel († 1987), de la coliba Sfântului Ieromartir Serafim, l-⁠a tuns în marea schimă. Întorcându-⁠se de la schimbarea Dikaiului, la 8 mai 1982, l-⁠au găsit mort la locul unde locuia în urmă, cu brațele încrucișate. Fusese novice la coliba Arhanghelilor, la Învierea Domnului din Sfânta Ana Mică și tuns monah la coliba Nașterii Domnului a bătrânului Iosif Lesviotul († 1957), mare psalt. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.