Iacov

Iacov din Vigla, era din Himara, în Epirul de Nord, și a absolvit gimnaziul din Ioannina. A slujit în armata greacă în războiul din 1912-1913. Ajuns în Athos, s-⁠a dus mai întâi la schitul Sfântul Dimitrie al Vatopedului; nu s-⁠a liniștit acolo și s-⁠a mutat la Vigla, locul isihast al Marii Lavre, într-⁠o colibă fără biserică. Cu osteneli peste puterile omului, aducând materiale de departe, a ridicat acolo biserica Sfinților Trei Ierarhi.

A fost sărac de bunăvoie. În coliba lui, făcută dintr-⁠o chilie mică, avea drept așternut o minge de paie, și încă una pentru rarul oaspete, cu o pătură veche. Mânca zilnic puține verdețuri cu pesmet zdrobit și câte o măslină; același lucru dădea oaspeților. A fost duhovnic vestit, de care se temeau demonii pentru postul lui mare. Odată a suportat o ispită din partea unui vecin și a socotit că Dumnezeu a îngăduit-⁠o ca să se smerească și să-⁠și amintească cum supărase și el pe bătrânul lui de la Vatoped. Era înalt, voinic, sincer și fără viclenie. Cu traista pe umăr întreba pe orice om întâlnit dacă s-⁠a spovedit, dacă se împărtășește, dacă iubește pe Hristos, iar dacă răspunsul era nu, îl spovedea chiar pe drum.

Când a îmbătrânit, lavriții l-⁠au luat în mănăstire, dar după două luni, simțind sfârșitul, a plecat noaptea în taină, cu felinarul, spre coliba Sfinților Trei Ierarhi, rugându-⁠se să ajungă acolo să moară. A ajuns și a adormit, la 8 ianuarie 1955. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.