Iacov

Iacov de la Mănăstirea Vatoped, arhimandrit, cu numele de mir Panaghiotis Dimopulos, s-⁠a născut în 1853 în satul Agia Marina din Lokrida. A venit la Vatoped în 1869 și în 1871 a fost tuns monah de bătrânul său virtuos Iacov Epirotul (†1885). A fost hirotonit diacon în 1875 și preot în 1885; în 1879 a absolvit Școala Teologică din Halki. A predat la școala mănăstirii și a fost mare secretar al Sfintei Comunități. În 1891 a primit rangul de proegumen, iar în 1894 pe cel de arhimandrit al Patriarhiei Ecumenice.

În același an a fost trimis, cu învoirea mănăstirii, ca reprezentant al Patriarhiei Ecumenice la Metohul patriarhal Sfântul Serghie din Moscova, pe care l-⁠a reînnoit și l-⁠a sporit. Era cunoscut pentru ținuta sa liturgică, pentru învățătura și bunele sale purtări. Sub patriarhul Ioachim al III-⁠lea a fost ales mitropolit al Larisei, dar din motive duhovnicești nu a primit alegerea. Mănăstirea păstrează veșmintele și mitra lui de arhimandrit mitrofor din Moscova, precum și crucile și engolpionul dăruite de patriarh. Era cărturar, autor de lucrări de valoare, stăpânea limba rusă și s-⁠a bucurat de mare cinstire din partea conducerii bisericești și politice rusești. Poporul rus, simplu și credincios, îl cinstea mai ales, și el căuta să-⁠l ajute duhovnicește și material. A scris un studiu despre manuscrisele și odoarele grecești din Moscova care provin din Athos și, în 1880, despre libertatea morală a omului.

După revoluția bolșevică, supărat și lipsit de bunuri, silit să apere metohul de furia stăpânirilor atee, a ajuns să trăiască în cea mai mare sărăcie. Testamentul său, scris la Moscova în 1913, îl arată smerit și iertător. A adormit întru Domnul la 20 ianuarie 1924. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.