Iael

Sfânta Iael (în ebraică „capră sălbatică, căprioară”) a fost soția lui Heber cheneul. Ea l-⁠a doborât pe Sisera, căpetenia oștirii lui Iabin, regele Hațorului (Judecători 4, 18; 21, 5-6 și 24).

Când Sisera a fugit, după înfrângere, lângă cetatea Tabor, Iael a ieșit în întâmpinarea lui, l-⁠a poftit în cortul ei, l-⁠a acoperit cu un covor și l-⁠a ospătat cu lapte. Apoi, când el dormea adânc de oboseală, ea a înfipt un țăruș în tâmpla lui și a arătat trupul lui lui Barac (Judecători 4). Fapta ei este pecetluită pe veci în imnul triumfal al lui Barac și al Deborei (Judecători 5).

Este pomenită în Duminica Sfinților Strămoși (în calendarul rusesc la 27 decembrie, zi schimbătoare).