Idalius

Idalius, numit și Idaci, a fost episcop al Barcelonei între 666 și 689. A fost prieten cu mitropolitul Iulian al Toledoului, cu care a tratat la al XV-⁠lea Sinod de la Toledo, din 688, și care a scris, la cererea lui Idaliu, Prognosticon futuri saeculi. În 689 el a trimis această lucrare lui Sunifred, mitropolitul Narbonei, rugându-⁠l s-⁠o răspândească printre sufragani. A murit bătrân, la Barcelona, curând după aceea, în jurul anului 689.

A fost urmaș al lui Quirze la scaunul Barcelonei și i-⁠a urmat episcopul Pascal. N-⁠a putut merge la al XIII-⁠lea Sinod de la Toledo, din 683, și a trimis ca vicar pe diaconul său Laulf. La al XV-⁠lea Sinod a fost de față și a prezidat toți episcopii Spaniei și ai Galiei narboneze. Iulian i-⁠a mai închinat o lucrare, pierdută, și l-⁠a numit sfânt, faimă care a trecut în literatura de mai târziu. Nu a fost însă trecut în calendarele sfinților de după reforma veacului al XVI-⁠lea și, deși este amintit ca sfânt în cronici și istorii, nu a avut niciodată o cinstire populară, iar probabilul său cult străvechi s-⁠a pierdut.