Ieremia

Sfântul Cuvios Ieremia, nevoitor din Palestina († în prima jumătate a veacului al VI-⁠lea), a fost ucenic al Cuviosului Sava cel Sfințit. După Viața Sfântului Sava, scrisă de contemporanul lui, Chiril din Schitopole, în anul 491, curând după întemeierea Marii Lavre, a venit la cuviosul Ieremia, „om purtător de Dumnezeu și vestit prin daruri dumnezeiești”, armean de neam, cu doi ucenici, Petru și Pavel. Cuviosul Sava le-⁠a îngăduit să se așeze într-⁠o peșteră, le-⁠a dat o chilie mică și le-⁠a îngăduit să facă în biserica mică, sâmbăta și duminica, rânduiala de cântare a psalmilor în armeană. Numărul armenilor din mănăstire a crescut treptat, și în 501 Cuviosul Sava i-⁠a mutat în „biserica făcută de Dumnezeu” (biserica din peșteră a Sfântului Nicolae). Îngăduindu-⁠le armenilor să facă rânduiala psalmilor și să citească Evanghelia în limba lor, a rânduit ca ei să se împărtășească de Sfintele Taine împreună cu grecii.

Viața povestește și despre un alt Ieremia, diacon al Marii Lavre, care, împreună cu Cuviosul Sava și cu alți ucenici ai lui, a sosit în aprilie 529 la Constantinopol, din însărcinarea lui Petru, patriarhul Ierusalimului, ca să ceară împăratului Iustinian I scutirea de dări a celor două Palestine pustiite de samariteni. Pe când împăratul se sfătuia cu dregătorii asupra cererii, Cuviosul Sava s-⁠a dat deoparte și s-⁠a rugat. Ieremia a întrebat de ce s-⁠a depărtat de împărat, iar cuviosul a răspuns: „Aceștia, fiule, își fac lucrul lor, iar noi trebuie să ne facem pe al nostru”. La întoarcerea în Ierusalim, în septembrie 533, Cuviosul Sava a dat la iveală poruncile împăratului și a împărțit banii primiți între mănăstirile întemeiate de el. Ieremia, nemulțumit de împărțirea banilor, a plecat din Marea Lavră și s-⁠a așezat la vreo cinci stadii spre nord de mănăstirea din peșteră. Aflând, Cuviosul Sava a luat câțiva monahi credincioși lui, unelte, bani și provizii și într-⁠un timp scurt a ridicat acolo un paraclis și chilii. Cuviosul Sava l-⁠a pus pe Ieremia stareț al obștii și i-⁠a lăsat poruncă să trăiască după rânduiala Marii Lavre. După părerea lui E. Schwartz, editorul Vieții Cuviosului Sava, Ieremia, diaconul Marii Lavre, nu este una și aceeași persoană cu Ieremia armeanul.

În „Cartea de căpătâi a slujitorului bisericesc” a lui S. V. Bulgakov, între cuvioșii pomeniți în Sâmbăta lăsatului sec de brânză sunt amintiți ucenicii Cuviosului Sava: Antim, Afrodisie, Dometian și Ieremia (armeanul).

Este pomenit la 13 martie (stil nou, zi schimbătoare), în Soborul tuturor cuvioșilor părinți străluciți în nevoință.