Ieria din Nisibe

Sfânta Cuvioasă Ieria din Nisibe s-⁠a născut într-⁠o familie păgână și a fost soția unui senator roman, dar peste șapte luni a rămas văduvă. În cetatea asiriană Sevapol a aflat că într-⁠o mănăstire de fete de lângă Nisibe se nevoiește tânăra monahie Fevronia, cunoscută pentru aspra ei viețuire. Sub chipul unei călătoare, Ieria a vizitat-⁠o și a stat de vorbă cu ea toată noaptea, învățând credința creștină, iar întoarsă acasă s-⁠a botezat și i-⁠a convins pe părinții ei să facă la fel.

În vremea prigoanei lui Dioclețian (284-305), cele mai multe dintre monahiile mănăstirii din Nisibe au părăsit mănăstirea ascunzându-⁠se de prigonitori, iar Sfânta Fevronia s-⁠a înfățișat la judecata cruntului dregător Sedin și, pentru mărturisirea lui Hristos, a suferit chinuri neomenești. Sfânta Ieria a mustrat fără frică cruzimea chinuitorilor. Judecătorul a poruncit să fie prinsă și chinuită și ea, dar apoi și-⁠a schimbat hotărârea, aflând că Sfânta Ieria este văduva unui senator roman.

Plângând cu amar sfârșitul mucenicesc al îndrumătoarei ei, Sfânta Fevronia († în jurul anului 304, pomenită la 25 iunie), Ieria se întrista că ea însăși nu fusese învrednicită să pătimească pentru credința în Hristos. Cu lacrimi a rugat-⁠o pe egumena Vrienna s-⁠o primească în mănăstire în locul Fevroniei. Dăruind mănăstirii toată averea, Cuvioasa Ieria și-⁠a petrecut acolo restul zilelor și s-⁠a mutat în pace la Dumnezeu în jurul anului 320.

Este pomenită la 13 martie (stil nou, zi schimbătoare), în Soborul tuturor cuvioșilor părinți străluciți în nevoință.