Ieron Nosov

Ieron Nosov a fost schiarhimandrit rus, născut în 1829 în satul Lohodomovo, gubernia Kostroma, ucenic al lui Ieronim la Sfântul Pantelimon și întemeietor și egumen timp de treizeci și șapte de ani al mănăstirii Noul Athos (Simono-⁠Cananitu) din Caucaz. A adormit în 1912. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.

Pe numele din lume Ivan Vasilievici, a fost trimis de părinți la Sankt Petersburg, la un negustor, al cărui înalt respect și-⁠l câștigase prin cinste și hărnicie, atât încât acesta voia să-⁠i dea de soție singura fiică. Încă din copilărie un nebun întru Hristos, Ivanușka, îi prorocise drumul spre Athos. Așa a ajuns, în cele din urmă, pe Sfântul Munte, unde sub îndrumarea duhovnicului Ieronim, a rânduielilor monahilor și a ascultării necondiționate s-⁠a format. A fost trimis în Caucaz, unde a ridicat mănăstirea Noul Athos; în 1880 a fost ales egumen. Doar de două ori a putut vizita Athosul: în 1880 și în 1889, la patruzeci de zile de la moartea starețului Macarie. În treizeci și șapte de ani de conducere a arătat cât de bine l-⁠a pregătit viața athonită; a purtat grijă să sădească între frați duhul smereniei, al nerăutății, al curăției gândurilor și al păcii. Mulți pelerini de toate stările îi cereau sfatul. În aprilie 1912 s-⁠a răcit grav, supraveghind construcția unei noi biserici pe muntele Iverski, și a cerut să fie eliberat din slujba de egumen. A fost îngropat lângă biserica Sfântului Apostol Simon.