Ieronim

Ieronim de la Mănăstirea Sfântul Pavel, ieromonah, s-⁠a născut în 1866 în satul Vlatos din Kissamos, Chania, în Creta. La numai cincisprezece ani a venit să viețuiască în obște la Sfântul Pavel și în 1893 a fost tuns monah. Tânăr monah, scria părinților că singura lui lucrare va fi lauda Făcătorului: singura plăcere, citirea Scripturilor și nevoințele tăinuite; hrană, rugăciunea neîncetată, Împărtășania, postul și dragostea; băutură, lacrimile; haină, cumpătarea, tăcerea și neagonisirea; tată, Hristos; mamă, Maica Domnului. A fost hirotonit diacon și preot și i s-⁠a dat darul spovedaniei. Liturghisea zilnic, se hrănea cu puțin și iubea liniștea, de aceea egumenul i-⁠a îngăduit să locuiască la ermitajul Sfintei Treimi. Scurt timp a locuit la Simonopetra și în schitul Sfântul Pantelimon al Cutlumușului.

În 1925 a plecat la Acharnes, în Attica, unde a întemeiat mănăstirea de maici Sfânta Parascheva, metoc al mănăstirii sale. A pierdut vederea trupească, dar în el a crescut lumina duhovnicească și i s-⁠a dat darul înainte-⁠vederii. Neputând liturghisi, s-⁠a dedicat spovedaniei și a fost călăuzitor priceput pentru mulți monahi și mireni. Propovăduia peste tot pe Hristos, sfătuia, împăca, ierta, încuraja. Scria versuri despre Sfântul Munte, ale căror caiete cu mii de versuri se păstrează în biblioteca Mănăstirii Sfântul Pavel.

A adormit întru Domnul la 13 ianuarie 1943, după ce s-⁠a împărtășit, între mulții săi fii duhovnicești. Bătrânul Gavriil Dionisiatul scria că doi Ieronimi, cel de la Sfântul Pavel și cel de la Simonopetra, au fost cei mai strălucitori duhovnici athoniți în Atena. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.