Ieronim

Ieronim de la Marea Lavră, cu numele de mir Ioan Rusos, s-⁠a născut la Atena în 1894. În 1930 a venit la Marea Lavră și, după un an de încercare, a fost tuns monah cu numele Ieronim. După un timp, pentru o nevoință mai mare, s-⁠a mutat într-⁠o colibă uscată din împrejurimile Hairi-⁠ului, unde se nevoia în tăcere, cu smerenie, în mare lipsă și sărăcie.

Episcopul Hrisostom al Rodostolonului povestește în amintirile sale că în 1944 l-⁠a vizitat fratele lui din America, om înstărit, care s-⁠a mirat de viața lui aspră și a vrut să-⁠l ajute cu bani ca să se așeze mai bine. Ieronim a refuzat: banii să-⁠i dea săracilor, care au mai mare nevoie, căci el îl are pe Hristos și pe Maica Domnului. La tundere promisese să păstreze neagonisirea toată viața. Numai la stăruințele și lacrimile fratelui a primit să-⁠i cumpere un măgăruș pentru transport, dar nu a vrut să atingă banii.

Era mereu binevoitor și simplu. Ani de zile a avut ca regulă să aștepte pe cei trecători la răscruci, să le dea ceva din traistă și să le arate drumul; de aceea purta încălțări cu tălpi din cauciuc de mașină, ca să alerge fără să le repare mereu. A adormit în ziua de 8 ianuarie 1959, sărac de bunuri lumești și bogat în cele duhovnicești. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.