Ieronim Solomențov

Ieronim Solomențov a fost ieroschimonah rus, duhovnicul mănăstirii Sfântul Pantelimon din Athos aproape cincizeci de ani și, după cuvântul unei biografii, inima monahismului rus de pe Athos în ultimii o sută cincizeci de ani. S-⁠a născut la 28 iunie 1802 și a adormit în noiembrie 1885. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.

A fost ucenicul și urmașul duhovnicesc al bătrânului Arsenie. Când a murit ieroschimonahul Pavel, în 1840, Arsenie a vizitat pe neașteptate înmormântarea și s-⁠a ales Ieronim să conducă frăția rusă. Ca duhovnic a condus și cealaltă jumătate a obștii, greacă. Prin el mănăstirea a fost eliberată de datorii și s-⁠a dublat; a rânduit viața de obște cu mare grijă, a trimis chemări în Rusia, cerând ajutor, și a primit cu recunoștință orice dar, mare sau mic. Pentru cei care puteau duce o viață mai aspră, a așezat într-⁠o stâncă de deasupra mănăstirii peșteri pentru pustnici, cu reguli precise. În timpul Războiului Crimeii mănăstirea, deși săracă, a împărțit pâinea ei cu flămânzii. În 1851 a primit pe tânărul Mihail Sușkin, viitorul Macarie, în care a găsit ajutorul mult rugat. A văzut sosind în 1857 primul vapor din Rusia, cu icoana Maicii Domnului adusă de schimonahul Eufimie.

Spre sfârșit, împovărat de boli și totuși neobosit în duh, și-⁠a lăsat testamentul: să păstreze neclintit rânduiala deplină a obștii, ascultarea de stareț și să nu admită partide în frăție, căci un singur mijloc ține mănăstirea până la sfârșitul lumii, respectarea regulii ei. A fost adus la căpătâi, la 14 noiembrie, icoana Maicii Domnului Izbăvitoarea și moaștele Sfântului Pantelimon. Ultimele lui cuvinte, spuse limpede, i-⁠au însoțit sufletul spre veșnicie.