Iesei

Sfântul Drept Iesei (în forma mai nouă, Ieseu) a fost tatăl regelui David, nepotul lui Boaz și al Rutei și strămoș al Domnului Iisus Hristos după trup. Istoria lui se află în Cartea Rut, în Cărțile Regilor și în Cronici. Biserica îl cinstește între drepți și strămoșii Domnului.

Familia lui

Iesei era fiul lui Oved, care era fiul lui Boaz și al Rutei moabiteanca (Rut 4, 17). Trăia la Betleem, în seminția lui Iuda, ca om cunoscut în cetate, stăpân de oi și, la vremea întâmplărilor, bătrân. După Cartea întâi a Regilor, avea opt fii, între care Eliab, Aminadab, Șama și David, cel mai tânăr. Cărțile Cronicilor numesc șapte fii și două fiice, Țeruia și Abigail, și îl pomenesc pe David al șaptelea, ceea ce arată că unul dintre ei a murit tânăr sau a rămas nepomenit. Nepoții săi cei mai cunoscuți sunt Ioab, Abișai și Asael, fiii Țeruiei. În Scriptură este numit și efratit, adică din Efrata, vechiul nume al Betleemului.

Ungerea lui David

Dumnezeu l-⁠a lepădat pe regele Saul și i-⁠a poruncit proorocului Samuel să meargă la Betleem, la Iesei, ca să ungă pe cel ales rege. Samuel a venit, a adus jertfă și l-⁠a chemat pe Iesei cu fiii lui. Iesei i-⁠a trecut pe rând pe fii înaintea proorocului, dar Domnul nu l-⁠a ales pe niciunul: „Omul se uită la față, iar Domnul Se uită la inimă” (1 Regi 16, 7). Abia atunci Iesei a spus că mai este cel mai mic, care păzește oile. David a fost adus, roșcovan și cu ochi frumoși, iar Samuel l-⁠a uns în mijlocul fraților lui.

Mai târziu, Saul l-⁠a chemat pe David să cânte la harfă, iar Iesei l-⁠a trimis cu daruri. Altă dată l-⁠a trimis cu merinde la frații lui, aflați în tabăra lui Saul, unde David l-⁠a întâlnit pe Goliat (1 Regi 17). Când Saul a început să-⁠l urmărească pe David, acesta și-⁠a dus părinții în Moab, la regele din Mițpa, ca să fie în siguranță (1 Regi 22, 3-4).

Chip al lui Hristos

Proorocul Isaia a vestit: „Și va ieși o odraslă din tulpina lui Iesei, și un mlădiț din rădăcinile lui va rodi” (Isaia 11, 1). Sfinții Părinți au înțeles aceste cuvinte ca pe vestirea Domnului Iisus Hristos și a Preasfintei Fecioare Maria, care este „toiagul” ieșit din Iesei, iar Hristos „floarea”. De aceea, în iconografie, Iesei apare ca rădăcina arborelui genealogic al Domnului, în picturile pridvoarelor de biserică și în icoana Soborului strămoșilor. Genealogia din Evanghelia după Matei (1, 5-6) îl numește: „Oved a născut pe Iesei, iar Iesei a născut pe David regele”.

Cinstirea

Biserica îl pomenește pe Iesei împreună cu strămoșii Domnului, mai ales în duminicile dinaintea Nașterii Domnului. Locul morții lui nu este arătat în Scriptură.