Ignatie

Ignatie din chiliile Careiei, fiul lui Antonie Karagiozis, a venit tânăr din Alatsata, în Asia Mică, în 1897, la coliba Sfântului Gheorghe a Ioasafeilor din schitul Sfânta Treime al Kavsokaliviei. În 1898 a fost tuns monah. Se nevoia cu fratele lui după trup, Vasile, venit din patrie în 1903 și tuns în 1907. În 1908 a fost hirotonit diacon de Nil, fost al Carpatului și Kasosului (†1917), care era în trecere prin Sfântul Munte. Un alt frate al lui s-⁠a nevoit la Simonopetra din 1908, monahul Ioasaf (†1938). La Kavsokalivia a adormit ca monah și tatăl lor.

În 1924 frații Ignatie și Vasile, împreună cu tovarășul lor, monahul Atanasie, au venit să se nevoiască la Karyes. La început au fost găzduiți în chilia lavriotică a Sfântului Ioan Teologul. Apoi au luat actuala frumoasă chilie grigoriată a Întâmpinării Domnului din centrul Karyes-⁠ului, care era pe atunci o vie a chiliei Tuturor Sfinților a Grigoriului, aflată lângă Protaton, dărâmată atunci împreună cu altele, chipurile pentru punerea în valoare a monumentului. Cu multe osteneli au zidit-⁠o din nou și au cultivat zugrăvirea icoanelor. Cunoșteau bine și arta renascentistă și pe cea bizantină. Dar pe atunci mulți cereau lucrări renascentiste. Mii de icoane au ieșit din atelierul lor, care împodobesc multe biserici și case. Erau legați duhovnicește de Fotie al Moshonisiei († 1930), compatriotul lor, care locuia într-⁠o colibă vecină, și de virtuosul egumen simonopetrit Ieronim († 1957), tot compatriot, care înnopta uneori în chilia lor ospitalieră. Ignatie a adormit întru Domnul la 9 decembrie 1962, iar ieromonahul Vasile la 3 ianuarie 1965. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.