Igor Constantinovici

Sfântul Nou Mucenic Igor Constantinovici (prințul Igor Constantinovici Romanov) a fost prinț de sânge imperial, fiul Marelui Duce Constantin Constantinovici, ucis de bolșevici lângă Alapaevsk, în Ural, în noaptea de 18 iulie 1918. A fost preamărit de Biserica Ortodoxă Rusă din Străinătate în soborul Noilor Mucenici ai Rusiei, la 1 noiembrie 1981.

Neamul și tinerețea

S-⁠a născut la 10 iunie 1894 la Strelna, al șaselea copil al Marelui Duce Constantin Constantinovici și al Marii Ducese Elisabeta Mavrikievna, născută prințesă de Saxa-⁠Altenburg, strănepot al împăratului Nicolae I. A învățat la Corpul Paginilor, școala militară imperială din Sankt Petersburg, și îi plăcea teatrul. A absolvit Corpul Paginilor la 12 iulie 1914 și a fost înaintat cornet, în Regimentul de Husari ai Gărzii.

Războiul

La începutul Primului Război Mondial a plecat cu regimentul pe front. La sfârșitul lui august 1914, cu escadronul al patrulea al regimentului, a ieșit din încercuire în Prusia Orientală. La 22 octombrie 1914 a primit Ordinul Sfântul Vladimir cl. a IV-⁠a cu săbii și fundă și Arma Sfântul Gheorghe. Avea sănătatea foarte slabă: în octombrie 1915 a fost trimis la Petrograd pentru tratarea unei inflamații a plămânilor (pleurezie); chiar dacă s-⁠a întors în tranșee, nu putea merge repede și adesea tușea și scuipa sânge. Neputând, pentru boală, să continue serviciul pe front, a fost scos din rânduri; în 1916 a fost numit aghiotant imperial și a fost înaintat locotenent și apoi căpitan de cavalerie. La 17 mai 1917 a fost lăsat la cererea lui în afara serviciului militar, cu uniformă.

Surghiunul și mucenicia

După revoluție, prin decretul bolșevic, a fost arestat și izgonit din Petrograd, întâi la Viatka, apoi în Ural. Un timp a fost ținut la Ekaterinburg, unde un binevoitor i-⁠a oferit pașaportul lui ca să poată fugi. Se spune că Igor Constantinovici a răspuns că nu a făcut nimic rău față de Patrie și de aceea nu socotește cu cale să recurgă la asemenea mijloace. La 4 aprilie 1918 a fost exilat în Ural, și a fost ținut la Alapaevsk.

În noaptea spre 18 iulie 1918 a fost ucis cu cruzime, împreună cu alți membri ai neamului Romanov, între ei frații săi Ioan și Constantin, vărul Vladimir Pavlovici Paley, Marea Ducesă Elisabeta Feodorovna, secretarul soțului ei, Feodor Remez, și monahia Varvara Iakovleva din mănăstirea ei. Au fost aruncați într-⁠un puț de mină părăsit, în care s-⁠au aruncat apoi grenade (vezi Mucenicii din mina de la Alapaevsk). Toți au fost mai târziu proclamați mucenici.

Trupul și cinstirea

În 1919 rămășițele prințului au fost îngropate în catedrala din Alapaevsk. Apoi gărzile albe le-⁠au dus la Beijing, într-⁠o cripta de lângă biserica Sfântului Serafim de Sarov (după 1945, pe locul îngropării s-⁠a construit un garaj); în altă formulare, trupul său a fost așezat în cimitirul bisericii ortodoxe ruse din Beijing, distrus în 1986 și transformat în parcare. Nu a fost căsătorit și nu a lăsat urmași. La 8 iunie 2009 Procuratura Generală a Rusiei l-⁠a reabilitat postum.