Ilarion (Ciprian Rîjenkov)

Ilarion (Ciprian Rîjenkov) este numele cu care sursele rusești athonite pomenesc doi schiarhidiaconi ai mănăstirii Sfântul Pantelimon, Ilarion și Ciprian Rîjenkov. Sunt două persoane diferite; le înfățișăm aici pe amândouă, cinstiți de credincioși, fără canonizare sinodală.

Schiarhidiaconul Ilarion s-⁠a născut în 1810 în satul Platamonos, eparhia Tesalonicului, din Gheorghe. Om cu multă carte și adânc duhovnicesc, a fost crescut sub ochii patriarhului Atanasie al Ierusalimului. Fugit de la curtea patriarhului după o pedeapsă din copilărie, a găsit adăpost la Tesalonic, la mitropolitul Meletie, care l-⁠a hirotonit ierodiacon. Viața în lume îl neliniștea, așa că în 1837 a fugit pe ascuns pe Athos, la mănăstirea rusă, și a primit schima. Mitropolitul l-⁠a căutat și a amenințat mănăstirea, dar Ilarion a rămas. A fost prieten al rușilor, sprijin apropiat al egumenilor Gherasim și Macarie și al duhovnicului Ieronim și a avut un rol hotărâtor în potolirea disputei greco-⁠ruse din 1874-1875. A fost vizitat în vis de Sfântul Mitrofan de Voronej. A adormit la 30 iunie 1886.

Schiarhidiaconul Ciprian Rîjenkov, pe numele din lume Codrat Grigorievici, s-⁠a născut în 1860 într-⁠o familie de țărani din gubernia Kursk. La cincisprezece ani a plecat pe ascuns, aproape pe jos, până la Odesa și de acolo pe Athos, în 1875. A fost tuns rasofor cu numele Ciprian la 29 martie 1876, a lucrat în Rusicon, a fost diacon din 1894 și arhidiacon din 1912, și era diaconul principal la slujbele de sărbătoare. Neputând suporta dezbinarea dintre frați în disputa cinstitorilor Numelui, a plecat un timp în Rusia și a revenit în 1913. A adormit la 20 noiembrie 1936, la 76 de ani, dintre care șaizeci în zidurile mănăstirii.