Ilarion Prihodko

Arhimandritul Ilarion (Hilarion) Prihodko (în lume Ivan Fomici, 1924-2008) a fost preot în satul Bronnițî, din regiunea Novgorod, și duhovnic al clerului eparhiei Novgorodului. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; a fost propus pentru canonizare.

S-⁠a născut la 7 iulie (24 iunie) 1924 în satul Alenovka, raionul Unecea, regiunea Briansk, ca fiu al lui Foma și al Iulianei Prihodko, care i-⁠au dat o creștere evlavioasă. Familia a fost deposedată de pământ în timpul colectivizării, iar germanii au luat ce mai rămăsese. A fost chemat în armată în 1943 și și-⁠a păstrat credința în ascuns. Răni grele de război și întâlnirea, în spital, cu două monahii din Biserica Catacombelor l-⁠au hotărât să devină monah. Mama l-⁠a binecuvântat, tatăl a fost mâhnit, dar nu l-⁠a oprit.

În 1950 a intrat la Mănăstirea Glinsk, singura mănăstire în funcțiune din Rusia la acea vreme, unde se păstra rânduiala athonită. A citit pe Sfinții Părinți și a primit sfaturile bătrânilor. A fost tuns monah în 1957, cu numele Ilarion, și ierodiacon doi ani mai târziu; chiar ca tânăr diacon oamenii veneau la el după sfat. Când persecuțiile s-⁠au reînnoit sub Hrușciov, Glinskul a fost închis și a părăsit mănăstirea. A slujit câțiva ani în parohii din regiunea Belgorod și a fost hirotonit preot în 1961. A încercat în zadar să intre la Academia din Moscova și la Pskov, din pricina restricțiilor oficiale, apoi a urmat Academia Teologică din Leningrad între 1963 și 1967, unde a obținut doctoratul în teologie. În acești ani a căutat sfatul arhimandritului Ioan Krestiankin din Pskov, pe care l-⁠a socotit duhovnicul său patruzeci de ani, până la moartea acestuia. A rămas câțiva ani lector la Academie, apoi a vrut să intre în Lavra Sfintei Treimi, dar a trebuit să plece fiindcă refuzase să se înregistreze la autorități.

În 1973, deja egumen, a început să slujească în regiunea Novgorod. A slujit scurt timp în oraș, apoi a fost mutat la biserica Schimbării la Față din satul Bronnițî, unde a rămas peste treizeci de ani. A înviorat viața duhovnicească a satului și a împrejurimilor, a avut mulți fii duhovnicești și a devenit duhovnic al tuturor preoților din eparhia Novgorodului. Credincioșii îi atribuiau rugăciune puternică, clarviziune și darul vindecării. În 1999 a făcut pelerinaj în Țara Sfântă și a scris despre el cartea „În Țara Făgăduinței”. În ultimii ani sănătatea i s-⁠a slăbit; a trecut la Domnul la 29 mai 2008. La înmormântare au slujit toți clericii eparhiei Novgorodului și au venit mii de oameni; a fost înmormântat la Mănăstirea Hutîn.