Ilarion

Ilarion din Schitul Buna Vestire (Xenofont) (1877 - 1 august 1957), cu numele de mir Grigorie Punis, fiul lui Gheorghe și al Vasilichei, s-⁠a născut în 1877 la Ofrinion (Regkioi), lângă Dardanele. De la Ofrinion veniseră în Athos vreo douăzeci de monahi, cunoscuți pentru învățătura și virtutea lor. În Ofrinion toți locuitorii erau creștini. În 1896 a venit în Sfântul Munte și s-⁠a așezat în coliba Sfinților Apostoli din schitul Xenofontului al Bunei Vestiri, deoarece bătrânul colibei era virtuosul ieromonah Acachie († 1927), care îi era rudă, precum și frații Grigorie și Ilarion, foști lavrioți și compatrioți, ca și bătrânul Grigorie († 1990), care ne-⁠a povestit toate acestea. A fost tuns monah în 1898.

O vreme a trăit cu un ascet în Karyes, apoi a mers puțin la Ierusalim, la diferite pelerinaje. La mănăstirea Sfântului Teodosie a fost atacat de arabi și a trebuit să plece. Apoi a locuit în coliba rusului Dosithei din schitul Xenofontului. Ultimii patru ani ai vieții i-⁠a petrecut din nou în coliba Sfinților Apostoli. Toți îl recunoșteau ca monah virtuos. Fiindcă plecase din colibă, bătrânii i-⁠au pus drept canon să facă terase. Toată ziua zidea, alcătuind în minte imnurile sale, iar noaptea le scria pe hârtie.

S-⁠a ocupat și cu imnografia. Opera lui imnografică se păstrează în două volume manuscrise. El însuși scrie: «Așezând pietre în zid, compuneam în minte unul sau două sau mai multe tropare și, reținându-⁠le, le scriam seara, și lucrând astfel timp de mai mulți ani am încheiat primul volum pe care îl aveți în mână.» Imnograful, psaltul și monahul foarte aspru în viața lui, Ilarion, a adormit întru Domnul la 1 august 1957. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.