Ilia Tatișciov

Sfântul Mucenic Ilia (Ilia Leonidovici Tatișciov, 1859-1918) a fost conte, general-⁠adjutant al țarului Nicolae al II-⁠lea și unul dintre puținii apropiați care au rămas lângă familia imperială în arest. A fost ucis de bolșevici la Ekaterinburg în iulie 1918 și a fost proslăvit în 1981 de Biserica Ortodoxă Rusă din Străinătate, ca sfânt mucenic războinic.

Familia și cariera

S-⁠a născut la 11 (24) decembrie 1859 la Sankt Petersburg, ca fiu al generalului Leonid Tatișciov și al Ecaterinei Ilinicina, născută Bibikova, domnișoară de onoare a împărătesei. A absolvit Corpul de Pagi în 1879 și a intrat în armată ca cornet în regimentul de husari al Gărzii imperiale. A fost adjutant al marelui duce Vladimir Alexandrovici și, în 1895, a fost ridicat colonel. În 1905 a primit rangul de general-⁠maior în suita împăratului, iar în 1910 pe cel de general-⁠adjutant. Între 1910 și 1914 a fost reprezentantul personal al țarului pe lângă împăratul Wilhelm al II-⁠lea. În timpul Primului Război Mondial a lucrat în serviciul sanitar al Crucii Roșii, iar în 1916 a fost ridicat general-⁠locotenent. A fost, până la moarte, membru al Frăția Sfântului Cneaz Vladimir.

Credincioșia față de țar

După abdicarea lui Nicolae al II-⁠lea nu l-⁠a părăsit, ci a rămas de bunăvoie cu el sub arest la Țarskoe Selo. La 1 august 1917 a plecat cu familia imperială în surghiun, la Tobolsk. Când împăratul și împărăteasa au fost duși la Ekaterinburg, a rămas la Tobolsk cu copiii, după dorința împărătesei, iar în mai 1918 a fost dus și el la Ekaterinburg, unde a fost închis alături de cneazul Vasili Dolgorukov.

Moartea

A fost ucis de bolșevici la 10 iulie 1918 la Ekaterinburg, pe teritoriul cimitirului Ivanovski, împreună cu cneazul Dolgorukov, cu zece zile înainte de familia imperială. Rămășițele lor au fost găsite de armata albă la cucerirea orașului, în toamna aceluiași an, și au fost îngropate la locul crimei. Pe Dolgorukov l-⁠au recunoscut după o chitanță de 80.000 de ruble, iar pe Tatișciov după un palton englezesc. Surorile mănăstirii Novo-⁠Tihvin le-⁠au îngropat, cel mai probabil în cimitirul mănăstirii, dar în vremea sovietică locul s-⁠a pierdut.

Cinstirea

La sfârșitul lui octombrie (stil vechi) 1981, Biserica Ortodoxă Rusă din Străinătate l-⁠a canonizat ca „sfântul mucenic războinic Ilia”. Din sursele avute la îndemână, aceasta este singura canonizare a lui; Patriarhia Moscovei nu l-⁠a proslăvit, iar în 2009 a fost doar reabilitat civil. La 16 octombrie 2009, Procuratura Generală a Federației Ruse a decis reabilitarea a 52 de apropiați ai familiei țarului, între care și Tatișciov.