Ilie Cioruța de la Cernica

Ilie Cioruța, născut Iorgu în 1909 în satul Vasile Alecsandri, în Tulcea, a fost preot de parohie timp de cincizeci de ani, apoi ieromonah la Mănăstirea Cernica, unde a slujit și a spovedit între 1974 și 1997. A adormit la 8 ianuarie 1997. Este pomenit în Patericul românesc și cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.

A fost fiul unei familii cu zece copii. Rămas orfan, a urmat Seminarul din Constanța, s-⁠a căsătorit, a făcut Teologia la București și a ajuns preot în județul Ilfov, unde a păstorit mai multe sate. Patericul spune că a făcut o pastorație misionară cu mult zel pentru Hristos, fără să primească plată pentru slujbe și cu multă milostenie față de săraci și bolnavi. Între 1962 și 1964 a fost închis de regimul comunist, pentru râvna cu care slujea Biserica. Murindu-⁠i soția și rânduindu-⁠și copiii, în 1974, după cincizeci de ani de pastorație, preotul Iorgu a lăsat lumea și a fost tuns monah la Cernica, cu numele Ilie.

Douăzeci și doi de ani a slujit ca preot și duhovnic, cu evlavie, smerenie și lepădare de sine, crescând mulți fii duhovnicești. A fost un om al dreptății, care nu îngăduia nedreptatea. Era mereu înconjurat de credincioși și de săraci. Postea regulat două sau trei zile, negustând nimic de joi până sâmbătă. Stătea zilnic la moaștele Sfântului Calinic, spovedea și mângâia pe toți și, după cum se spune, izgonea duhurile rele din oameni. Spunea adesea că, la intrarea în mănăstire, îi venea să sărute pietrele de fericire. Iubea mult milostenia și avea un carnet gros cu numele a mii de oameni care făcuseră milostenie la biserici, pe care i-⁠a pomenit toată viața.

Cunoscându-⁠și ziua sfârșitului, a lăsat testament scris să fie îngropat în cimitir, fără sicriu, printre oamenii săraci. La 1 ianuarie 1997 a lăsat un bilet pentru toți monahii: Fraților, eu mor, veniți să ne împăcăm. A cerut iertare de la toți și a adormit cu pace la 8 ianuarie 1997, fără să lase nici o avere. A lăsat cartea Un om al Altarului, publicată în 1999.