Ilie Vulpe

Ilie Vulpe, născut în 1851 în județul Orhei, a fost ieroschimonah și unul dintre cei mai căutați duhovnici ai Muntelui Athos, mulți ani povățuitor de monahi români, greci, ruși, bulgari și sârbi. A adormit la 8 decembrie 1928. Este pomenit în Patericul românesc și cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.

Părinții lui, Ilie și Melania, i-⁠au dat o creștere aleasă. În 1879 a plecat la Sfântul Munte și s-⁠a călugărit la Schitul românesc Lacu. Văzându-⁠i râvna și înțelepciunea, în 1881 a primit preoția. În 1894 a cumpărat chilia Sfântul Ioan Botezătorul, la locul numit Colciu, pe moșia Mănăstirii Vatopedu, a reînnoit-⁠o și a adunat cinci ucenici: Eftimie, Andrei, Paisie, Gherasim și ieromonahul Ioan Guțu, alcătuind o familie duhovnicească cunoscută. Nevoința lui era tăcerea și rugăciunea neîncetată; era un cunoscut lucrător al rugăciunii inimii. Slujind Liturghia, se mulțumea cu împărtășania și cu prescura și nu primea mâncare decât sâmbăta și duminica. Când nu slujea, mânca o dată pe zi, afară de miercuri și vineri, când nu mânca nimic. Dormea foarte puțin și citea zilnic Scriptura și cuvintele Părinților.

Patericul îl descrie ca părintele dragostei și al blândeții, cunoscut în tot Athosul: primitor, milostiv, fără răutate, ca un copil, și înțelept la cuvânt. Peste treizeci de ani a fost unul dintre cei mai iscusiți duhovnici ai Athosului, povățuind sute de fii duhovnicești. Pe cel care se rușina îl încuraja, spunând că și el este păcătos. Le amintea ucenicilor că sunt în Sfântul Munte, unde i-⁠a chemat Maica Domnului să lucreze fapta bună, și cuvântul Avei Iosif către Ava Lot din Pateric: nu te poți face monah dacă nu te faci ca focul. Se povestește că un monah i-⁠a cerut binecuvântare să se facă nebun pentru Hristos, iar bătrânul i-⁠a răspuns, zâmbind, dacă nu-⁠i ajunge cât este de nebun; monahul, rușinat, i-⁠a cerut iertare.

Cincizeci de ani s-⁠a nevoit în Sfântul Munte, slăvind pe Dumnezeu zi și noapte. Văzându-⁠și sfârșitul aproape, i-⁠a binecuvântat pe toți și a adormit cu pace la 8 decembrie 1928, plâns și petrecut la mormânt de numeroși monahi atoniți.