Inochentie de la Probota

Inochentie a fost schimonah la Mănăstirea Probota, ucenic al egumenului Stahie, la sfârșitul secolului al XV-⁠lea. Patericul îl numește Sfântul Inochentie de la Probota. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi de pomenire.

După tradiție, era fiu de țăran din părțile locului. A luat crucea lui Hristos și s-⁠a făcut monah priceput în viața de obște, prin ascultare desăvârșită, rugăciune și iubire de frați, iubit de toți pentru blândețea lui. Slăvea pe Dumnezeu zi și noapte cu rugăciune, post îndelungat și lacrimi. Patericul spune că a ajuns și făcător de minuni și că mulți bolnavi se vindecau prin rugăciunile lui.

Mai târziu s-⁠a nevoit câțiva ani singur într-⁠o chilie pustnicească din pădurile apropiate, răbdând, cum spune textul, multe ispite. Spre începutul secolului al XVI-⁠lea și-⁠a dat sufletul în mâinile Domnului, lăsând la Probota mai mulți ucenici. Pentru înalta lui viețuire duhovnicească a fost cinstit în Moldova ca sfânt și rugător. Patericul amintește că mitropolitul Dosoftei, care își făcuse și el metania la Probota, s-⁠a închinat la moaștele lui și ale ucenicului său Eustatie.