Sfântul Cuvios
Ioachim de la Sia
Cuvios din Mănăstirea Sia, pomenit în calendarul ortodox.
- Epoca
- secolul XVI
- Ceata
- Cuvioși și cuvioase
Viața
Sfântul Cuvios Ioachim de la Sia, din veacul al XVI-lea, a fost ucenic al Cuviosului Antonie de la Sia. Pomenirea lui se face în a treia duminică după Rusalii, în Soborul sfinților din Novgorod și în Soborul sfinților de la Sia, iar pagina dă ca zi fixă 11 iulie, după stilul nou. Este amintit în toate viețile Cuviosului Antonie.
Ioachim s-a nevoit împreună cu Antonie la mănăstirea Schimbării la Față de la Kena, din ținutul Kargopol, întemeiată de Pahomie de la Kena, „monah virtuos și foarte cucernic”. Cu binecuvântarea lui Pahomie, Antonie a plecat din mănăstire împreună cu cuvioșii Alexandru de la Sia și Ioachim. Monahii au pornit în căutarea unui loc pustiu, dorind să rămână singuri cu Dumnezeu singur. Pe râurile Onega și Șeleksa au ajuns la râul Emța, afluent stâng al Dvinei de Nord, și s-au oprit la Pragul Întunecat, unde au ridicat o colibă și o capelă. Au rămas aici șapte ani, iar cu timpul li s-au adăugat Isaia, Elisei, Alexandru cel de-al doilea și Iona. În pustie au zidit o biserică închinată Sfântului Nicolae și chilii. Mănăstirea a existat până la 1580.
Sihaștrii au fost izgoniți de locuitorii satului Skrobotovo, aflat în apropiere, care bănuiau că monahii vor să le ia pământurile. La începutul veacului al XX-lea circula o legendă care explica sărăcia locuitorilor de la Șeleksa prin nedreptatea făcută de strămoșii lor lui Antonie: de îndată ce țăranii au început să-i cinstească pomenirea, treburile le-au mers mai bine. Pe locul mănăstirii Sfântul Nicolae de la Șeleksa, la vărsarea râului Șeleksa în Emța, stătea atunci o capelă închinată cuviosului Antonie. Cercetătorii au spus că Antonie și frații s-ar fi nevoit în pustia Sfintei Treimi de la Șeleksa.
Monahii izgoniți au rătăcit îndelung prin pădure și au întâlnit un vânător, Samuil din satul Brosaciovo, din ținutul Emeț, care le-a vorbit despre un loc din peninsula lacului Mihailovski, lângă râul Sia, însemnat de multe semne minunate: bătrânii locului auziseră de mai multe ori clopote, cântare monahală și văzuseră monahi tăind desișul pădurii.