Ioachim Isihastul

Ioachim Isihastul a fost un monah de la Schitul Sfânta Ana din Muntele Athos, fost haiduc (clefte) și căpetenie de luptători în Creta sub stăpânirea turcească, adormit în 1889. Este cinstit de credincioși ca un nevoitor isihast, fără canonizare sinodală. Tradiția spune că avea darul înainte-⁠vederii și al vindecării.

În Creta ocupată de turci, un pașă cumplit îi prigonea neîncetat pe creștini și îi supunea la chinuri groaznice. Cleftul Ioan, cum se numea el pe atunci, a jurat să răzbune suferințele frăților săi de credință. A păzit o trecătoare și l-⁠a ucis pe pașă, dar n-⁠a luat nimic din banii pe care tiranul îi avea la el și a oprit pe oricine, sub amenințarea morții, să-⁠i ia. Trupul pașei a fost mâncat de vulturi. Ioan a ajuns ținta tuturor turcilor.

Creștinii și chiar unii turci care îi prețuiau virtutea l-⁠au scăpat de răzbunarea cumplită, trimițându-⁠l din insulă în Tesalia, unde a ajuns paznicul bunurilor unui turc. Acolo intra într-⁠o mică biserică, aproape îngropată în pământ, și se ruga cu zdrobire, vărsând râuri de lacrimi pentru frații săi suferinzi. Evlavia lui l-⁠a mișcat pe stăpânul turc, care l-⁠a trimis să se facă monah la Schitul Sfânta Ana din Muntele Athos. Alții spun că Sfânta Ana însăși i s-⁠a arătat în Creta și l-⁠a chemat la Athos, dar aceasta nu este întărită.

Ajuns la schit, a cerut să fie tuns monah cu numele Ana. Părinții au respins numele, fiind de femeie, și i-⁠au dat numele Sfântului Ioachim, soțul Sfintei Ana. A trăit într-⁠o peșteră, într-⁠o ascetică foarte aspră, în priveghere și rugăciune, luptând cu elementele naturii și cu demonii. Odată, ca să-⁠l împiedice să vină la privegherea Acatistului, demonii l-⁠au aruncat într-⁠o prăpastie; când părinții i-⁠au simțit lipsa, au alergat să-⁠l caute, l-⁠au aflat și l-⁠au tras afară cu frânghii. I-⁠au interzis să mai stea departe de schit și i-⁠au dat o chilie deasupra cimitirului. Acolo a slujit până la bătrânețe în Liturghia zilnică și a primit de la Dumnezeu darul înainte-⁠vederii și al vindecării surzilor, orbilor, paraliticilor și altor boli. Se spune că Biserica Rusă l-⁠a socotit sfânt pentru vindecările făcute copiilor surzi și orbi ai credincioșilor ruși; faptele sale sunt povestite și în litografii rusești.