Ioachim

Ioachim de la Mănăstirea Iviru, cu numele de mir Anghelos Papadimitriu, s-⁠a născut în 1868 la Hortiati, lângă Tesalonic, fiul preotului Dimitrie, tatăl a șapte copii. A venit la Iviru în 1885 și în 1887 a fost tuns monah; bătrân i-⁠a fost kefalonitul Chiril (†1908). A studiat la Școala Teologică din Halki și, întors la mănăstire, a fost bibliotecar. În 1898 a fost numit mare secretar al Sfintei Comunități a Muntelui, pentru patru ani. Din 1902 a fost secretarul mănăstirii sale până în 1914, apoi epitrop al metocului Sfântul Ioan din Sparta. În 1907 a fost ales proistos al marii și vechii sale mănăstiri, iar în 1918 a fost printre membrii comisiei care a redactat Carta Sfântului Munte.

Sub patriarhul Meletie al IV-⁠lea (1921-1923) a fost numit egumen al Mănăstirii Vlatadon din Tesalonic, pe care a slujit-⁠o cu râvnă și dăruire din 1923 până în 1940. În 1931-1932 a fost director al Academiei Athoniade. A adormit întru Domnul după o scurtă boală la 24 ianuarie 1941. Piatra de marmură a mormântului său, în spatele bisericii Vlatadon, spune: «Ioachim Ivirițul, egumen al mănăstirii Vlatadon, 1868-1941, 24 ianuarie. Aștept învierea morților.»

A fost un monah învățat, harnic, sincer, activ și bun, prieten al patriarhului ecumenic Ioachim al III-⁠lea și al mitropoliților Sofronie al Leontopolei, Chiril al Rodopolei și Ioachim al Cozanei. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.