Ioachim

Ioachim de la Mănăstirea Xenofont s-⁠a născut în 1868, cu numele de mir Ioan Boiatzoglu, fiul lui Panaghiotis și al Ecaterinei, în Ofrinion, lângă Dardanele. A viețuit din 1891 în coliba Intrării Maicii Domnului din schitul Xenofontului, împreună cu fratele său trupesc, monahul Anthimos. A fost tuns monah în 1893. Bătrâni au fost monahul Anthimos din Volos și monahul Ioanichie din Çanakkale; Anthimos a început la mănăstirea Sfântul Pantelimon, apoi la Constamonitu și la schitul Xenofontului, și l-⁠a tuns pe Ioanichie.

Celălalt Anthimos, fratele lui Ioachim, era harnic, simplu și virtuos. A adormit bolnav de miocardită, cu un sfârșit cuvios: rostind Acatistul Maicii Domnului și strigând «Duhul Sfânt... Duhul Sfânt...», și-⁠a dat sufletul la 26 aprilie 1946. Cuvios a fost și sfârșitul lui Ioachim. Întors de la Sfânta Liturghie din chiriakon, monahul Eftimie l-⁠a găsit vorbind cu Maica Domnului și spunându-⁠i în fața icoanei: «Doamnă Născătoare de Dumnezeu, ia-⁠mă, m-⁠am obosit, îți mulțumesc.» A cerut Sfântul Maslu, s-⁠a împărtășit și a cerut iertare de la toți. La sfârșit a spus ucenicilor săi, ieromonahului Vasile, ieromonahului Ioanichie și monahului Eftimie: «Vă cer un ultim har: să nu lăsați să se stingă candela Intrării Maicii Domnului.» A adormit întru Domnul în 1962. Părintele Eftimie ține și azi candela Maicii Domnului nestinsă. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.