Ioan Constantinovici

Sfântul Nou Mucenic Ioan Constantinovici, prinț al Rusiei, s-⁠a născut la 5 iulie 1886 la Pavlovsk și a primit cununa muceniciei la 18 iulie 1918, în apropiere de Alapaevsk, în Urali. Era cel mai mare fiu al Marelui Duce Constantin Constantinovici și al Elisabetei Mavrikievna, născută prințesă de Saxa-⁠Altenburg. Contemporanii îl descriau ca pe un om blând și credincios, iar rudele îi spuneau cu drag „Ioannciuk”.

Copilăria și familia

La nouă zile de la naștere, un ucaz al vărului său, împăratul Alexandru al III-⁠lea, a limitat titlul de Mare Duce la fiii și nepoții pe linie bărbătească ai țarului. Astfel Ioan, născut Mare Duce, a primit titlul de prinț de sânge imperial, cu predicatul de Alteță. A crescut în Palatul de Marmură, într-⁠o familie în care tatăl, poet și traducător, își creștea copiii în rigoare și în credința ortodoxă: cu rugăciunea de seară în fața icoanelor, cu troparele marilor sărbători învățate pe de rost și cu limba rusă înaintea oricărei alteia. În copilărie a fost foarte sensibil.

A cugetat într-⁠o vreme să se facă monah, dar s-⁠a îndrăgostit de prințesa Elena a Serbiei, fiica cea mare a regelui Petru I al Serbiei. S-⁠au căsătorit la 2 septembrie 1911, iar ea a primit numele de Elena Petrovna. Au avut un fiu, Vsevolod (1914-1973), și o fiică, Ecaterina (1915-2007), ultimul copil al familiei imperiale născut înainte de căderea dinastiei.

Războiul și credința

Ioan a luptat în Primul Război Mondial ca ofițer de cavalerie în Garda Imperială și a fost decorat pentru vitejie, primind arma Sfântului Gheorghe pentru curajul arătat în luptele din august 1915. Se afla pe front când a izbucnit revoluția din 1917. Credincios din copilărie, în ultimii ani a condus corul unei biserici, iar la începutul anului 1918 a fost hirotesit citeț de mitropolitul Veniamin al Petrogradului, căruia i-⁠a slujit în bisericile orașului.

Mucenicia

În aprilie 1918, autoritățile bolșevice l-⁠au exilat în Urali. În iulie același an, la 18 iulie, a fost ucis într-⁠un puț de mină lângă Alapaevsk, împreună cu frații săi, prinții Constantin și Igor, cu vărul său Vladimir Paley, cu Marele Duce Serghei Mihailovici și cu Marea Ducesă Elisabeta Feodorovna, precum și cu alți rude și însoțitori. Trupul lui a fost în cele din urmă îngropat la Beijing, în cimitirul Misiunii Ortodoxe Ruse, cimitir distrus în 1986 pentru amenajarea unui parc.

Mama, sora și soția lui au părăsit Rusia în aprilie 1919, cu ajutorul regelui Norvegiei. Biserica îl cinstește, împreună cu ceilalți mucenici de la Alapaevsk, ca pe unul dintre noii mucenici ai veacului al XX-⁠lea.