Ioan de la Voroneț

Ioan a fost monah la Voroneț și ucenic de chilie al Sfântului Daniil Sihastrul timp de peste cincisprezece ani, apoi caligraf. A trăit în secolele XV-⁠XVI și a copiat în 1550 o carte cu Cuvintele Sfântului Efrem Sirul. Este pomenit în Patericul românesc și cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi de pomenire.

A intrat în mănăstire de mic și a slujit în chilia lui Daniil. Povățuia credincioșii la chilia marelui sihastru, ajuta bolnavii care veneau după vindecare, aducea cele de trebuință pentru hrană și, la vreme, mergea la biserică. Era iubit de toți pentru blândețe.

La optsprezece ani a primit tunderea monahală, cu îndemnul și rugăciunile lui Daniil. După adormirea dascălului său duhovnicesc, s-⁠a ocupat cu copierea cărților bisericești, fiind caligraf priceput. Mai târziu s-⁠a nevoit un timp la Mănăstirea Probota, apoi a stat câțiva ani în ascultare pe lângă mitropolitul Grigorie Roșca, care îi fusese împreună-⁠ucenic cu Daniil.

Între cărțile copiate de el se numără cartea patristică Cuvintele Sfântului Efrem Sirul, scrisă pe la 1550 pentru mănăstirea unde făgăduise lui Dumnezeu viața monahală. În însemnarea de pe carte spune că a făcut-⁠o după învățătura mitropolitului Grigorie și a dat-⁠o Mănăstirii Voroneț, unde din fragedă tinerețe s-⁠a închinat lui Dumnezeu, cu rugăciunile Sfântului Daniil cel Nou, și unde a primit cinul monahal.

S-⁠a retras apoi la Voroneț și a mai trăit puțini ani, după care s-⁠a mutat cu pace la Domnul.