Ioan din Putivl

Binecredinciosul cneaz Ioan de Putivl (secolul al XIV-⁠lea) a fost domn al Putivlului, ucis de tătari, și este numărat între sfinți ca mucenic. A fost trecut în Soborul tuturor sfinților din pământul rus, iar în 2009 Sinodul Bisericii Ortodoxe Ucrainene i-⁠a stabilit pomenirea proprie la 20 septembrie.

Se știe puțin despre viața lui. În cele mai multe copii ale Sinodicului de la Liubeci, care conține o secțiune proprie cu pomenirea cnejilor de Cernigov, stă pomenirea „cneazului Ioan de Putivl, pătimitor și făcător de minuni, ucis de tătari pentru creștini”. Cel mai vechi manuscris se păstrează în sinodicul bisericii Intrării în Biserică a Maicii Domnului din Lavra Peșterilor din Kiev. Ioan este așezat după cneazul Ioan Romanovici al Putivlului, mort în primul sfert al secolului al XIV-⁠lea, și înaintea cneazului Vladimir Ivanovici al Kievului. De aceea se socotește astăzi că a trăit în prima jumătate a secolului al XIV-⁠lea, nu în secolul al XIII-⁠lea, cum se credea. Poate că era chiar fiul cneazului Ioan Romanovici, din linia mai veche, a Briansk-⁠ului, a Olgovicilor din Cernigov.

Domnia lui a căzut în vremea hanului Uzbek (1313-1341), când Hoarda de Aur a mers uneori la represalii și execuții împotriva stăpânitorilor supuși. Însemnarea morții lui din Sinodic stă lângă cea a execuției, în Hoardă, la porunca lui Uzbek, în 1327, a cneazului Ioan Iaroslavici al Reazanului. Poate Ioan a fost ucis și el la Hoardă, sau la una dintre expedițiile mongolilor prin ținutul Putivlului spre Marele Ducat al Lituaniei.

Faptul că Sinodicul îl numește pătimitor ucis „pentru creștini” și făcător de minuni arată o cinstire locală formată încă din primul sfert al secolului al XV-⁠lea. În mijlocul secolului al XVII-⁠lea, prin episcopul Zosima Procopovici al Cernigovului, pomenirea lui a ajuns la Kiev. În secolele XVIII-⁠XIX amintirea lui aproape că nu se mai găsește. Numele lui a fost trecut în Soborul tuturor sfinților din pământul rus în a doua jumătate a anilor șaptezeci ai secolului XX, la pregătirea Mineielor, și aceasta se socotește canonizarea lui generală. La 25 martie 2009 Sinodul Bisericii Ortodoxe Ucrainene i-⁠a hotărât o pomenire proprie, la 20 septembrie. La 27 iunie 2009, în biserica Schimbării la Față din Putivl, mitropolitul Vladimir al Kievului a săvârșit Liturghia, după care s-⁠a vestit hotărârea Sinodului și s-⁠a citit viața lui, alcătuită de protoiereul Alexandru Ciurocikin din Putivl.