Ioan

Ioan din Schitul Sfântul Pantelimon al Cutlumușului, numit Moș Ioan, cu numele de mir Gheorghe Markakis, fiul lui Antonie, s-⁠a născut în 1895 la Tympaki, în Creta. În războiul greco-⁠bulgar a promis că, dacă va fi lăsat la vatră, se va călugări. A venit la coliba Sfântului Ioan Gură de Aur a schitului Sfântul Pantelimon-⁠Cutlumuș în 1921 și a fost tuns monah în anul următor.

După episcopul de Rodostolon Hrisostom, era «o personalitate care inspira respect și evlavie, cu toate semnele postului și înfrânării îndelungate asupra lui». Despre virtutea lui mi-⁠a vorbit cu căldură și bătrânul Paisie Aghioritul. Decenii a fost un bun tipicar al chiriakonului schitului. Împreună cu mica lui obște erau croitori de veșminte. Același episcop scrie despre ei în frumoasele lui Amintiri: «Au devenit chiar din prima clipă ocrotitori, catehizatori și aproape pedagogi ai noștri, în gândirea și viața duhovnicească, în comportamentul nostru monahal în general, în convorbirile noastre cu totul cuviincioase și măsurate cu ceilalți nevoitori și în participarea la slujba obștească din chiriakon.» A adormit la 13 noiembrie 1985, după priveghere și după ce s-⁠a împărtășit. Ca și bătrânul lui Hrisostom, a adormit în ziua praznicului lor, a numelui lui și a hramului colibei lui. Noi, înainte de pomenirea ctitorilor colibei noastre, am înmormântat pe fericitul bătrân în cimitirul schitului, al cărui chiriakon l-⁠a slujit aproape șaizeci și patru de ani. Moș Ioan era un monah bun și vechi, spun toți care l-⁠au cunoscut. De fiecare dată când vine sărbătoarea Sfântului Ioan Gură de Aur, așteptăm și noi în taină chemarea cerească, căci ultimii bătrâni au adormit în ziua pomenirii marelui și preaînțeleptului... Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.