Sfântul Cuvios
Ioan Rusul
Ucenic al lui Paisie de la Neamț
Ucenic al lui Paisie Velicikovski, și-a tăiat un deget ca să evite hirotonia; cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.
- Adormit
- 1843secolul XIX
- Locul
- Mount Athos
- Ceata
- Cuvioși și cuvioase
Viața
Ioan Rusul a fost un monah de neam rus, ucenic al starețului Paisie Velicikovski la Mănăstirea Neamț din Moldova, și mai târziu pustnic în Sfântul Munte, unde a adormit în anul 1843. Este amintit printre părinții isihaști athoniți ai veacurilor al XVIII-lea și al XIX-lea.
La Neamț, unde trăiau aproape o mie de monahi, învățase de la Paisie lucrarea principală a starețului: curățirea inimii și a minții prin rugăciunea neîncetată a lui Iisus. Se spune că și-a tăiat un deget ca să nu fie hirotonit și să nu piardă liniștea rugăciunii pe care o iubea. Ani îndelungați a trăit în pustia Athosului, rugându-se și lucrând cu mâinile.
Tot el își descrie starea: inima i-a fost cuprinsă de o bucurie negrăită și rugăciunea a început să lucreze de la sine, atât de dulce încât nu-l lăsa să doarmă. Dormea cam un ceas pe zi, stând pe scaun, și se scula ca și cum nu avea nevoie de somn. Spune că i s-a născut o iubire de nespus și că putea plânge fără încetare, iar noaptea se scula adesea să citească psalmii. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.