Ioan Sednev

Ioan Sednev (Ivan Dmitrievici Sednev) a fost lacheu al copiilor țarului Nicolae al II-⁠lea și a fost împușcat la Ecaterinburg în 1918, la 36 de ani, pentru că a rămas credincios familiei imperiale. Biserica Rusă din Străinătate l-⁠a numărat în 1981 între slujitorii familiei imperiale uciși de regimul sovietic.

S-⁠a născut la 22 septembrie (4 octombrie) 1881 în satul Sverciovo, din ținutul Iaroslavl, într-⁠o familie de țărani. A știut să citească și a lucrat la o fabrică de hârtie. La sfârșitul lui 1903 a fost încorporat în flota Mării Baltice, a ajuns în Echipajul Gărzii și a navigat pe iahturile imperiale Steaua Polară și Standart. În aprilie 1909 a intrat în slujba curții ca lacheu al copiilor țarului, la recomandarea prietenului său Climent Nagornîi. Era și însoțitor, și ocrotitor al copiilor. Împărăteasa îl numea «bunul Sednev». Era căsătorit cu Maria Alexeevna Ciistiakova și avea trei copii: Liudmila, Olga și Dmitri.

În august 1917 a ales să rămână cu familia detronată și să meargă cu ea în exil, la Tobolsk și apoi la Ecaterinburg. Cu Nagornîi s-⁠a ridicat împotriva gardienilor care furau lucrurile familiei și care jigneau prizonierii. La 15 (28) mai 1918 amândoi au fost scoși din casa Ipatiev și duși la închisoare, unde au stat într-⁠o celulă comună.

După unele surse la începutul lui iunie, după altele la începutul lui iulie 1918, au fost scoși în afara orașului și împușcați pe la spate «pentru trădarea cauzei revoluției». Un ziar a publicat la 7 iulie lista ostaticilor împușcați. Trupurile au fost găsite de albi și îngropate la 10 august 1918 la biserica Tuturor Întristaților; mormintele au fost distruse în vremea sovietică. Ioan Sednev a fost reabilitat în octombrie 2009 de Parchetul General al Rusiei, între cei 52 de apropiați ai familiei imperiale.