Ioan Sihastrul de pe Valea Sihăstriei

Ioan a fost un pustnic din secolul al XVI-⁠lea, socotit printre cei dintâi monahi care au sihăstrit pe valea Sihăstriei, în Munții Neamțului. Este pomenit în Patericul românesc și cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi de pomenire.

Patericul presupune că venea din obștea Mănăstirii Neamț, ca aproape toți sihaștrii din acei munți. Iubind liniștea desăvârșită, s-⁠a retras la izvoarele pârâului Săc și și-⁠a făcut chilie într-⁠o poiană singuratică, care îi poartă numele până astăzi. Cea mai veche amintire a Poienii lui Ioan se află într-⁠o hotarnică din prima jumătate a secolului al XVI-⁠lea, care stabilea hotarele mănăstirilor Neamț și Agapia Veche.

Ostenelile, rugăciunile și ispitele pe care le-⁠a răbdat acolo, scrie Patericul, le știe numai Dumnezeu. Tradiția locului spune că a trăit mulți ani în poiană, că era mare duhovnic și învățător al liniștii și al rugăciunii și că avea dragoste mare față de Hristos. Numele lui a ajuns cunoscut și mulți monahi iubitori de liniște i-⁠au devenit ucenici. Se crede că de la el locul a fost numit mai întâi Valea Sihastrului, apoi Valea Sihastrilor, iar din secolul al XVII-⁠lea Valea Sihăstriei.

A ajuns la adânci bătrâneți, și-⁠a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu și a fost îngropat de ucenici în acea poiană.