Ioan

Ioan din Kolitsu, numit părintele Ioan Kolitsiotul, cu numele de mir Dimitrie Psilogiorgis, s-⁠a născut în 1912 la Niki din Halkidiki. La numai șaisprezece ani, în 1928, a venit să se călugărească la coliba Sfinților Doctori fără de arginți din Kolitsu, a Vatopedului. Bătrân i-⁠a fost ieromonahul Cosma, om foarte aspru, ctitor în 1904 al frumoasei biserici de piatră; același bătrân îl primise pe Pavlos Melas cu ostașii lui, într-⁠o vizită la colibă, pe care i-⁠a împărtășit la începutul Luptei Macedonene. În 1941, la paisprezece ani, a venit la colibă viitorul ieromonah Vasile din Ierisos. Viața lor curgea liniștită, cu slujbele zilnice, lucrările de câmp și pescuitul. Vasile avea respect nemărginit pentru bătrânul Ioan și îl iubea ca pe un adevărat tată; Ioan l-⁠a învățat să citească, să scrie, să cânte, să se roage, să asculte, să respecte și să iubească ospitalitatea, ca el.

Bătrânul a răbdat cu stăruință multe ispite și boli grele. A suferit de insuficiență cardiacă și, după un accident vascular, de hemiplegie și a zăcut la pat un an. În această stare, într-⁠o zi, a cerut ucenicului să-⁠l schimbe și să-⁠l ducă la biserică. Ucenicul s-⁠a mirat, dar a ascultat. A făcut de trei ori semnul crucii și a pornit cu pas ferm spre biserică. A sărutat icoanele, sfânta masă și Sfânta Evanghelie, iar ucenicul îl urma cu lacrimi, făcându-⁠și cruce de minunea pe care o vedea. Apoi s-⁠a dus să-⁠și vadă animalele, pe care le iubea.

Părintele Ioan, cum îl numeau, era un om liniștit, dăruit lui Dumnezeu. Adesea era chemat în satele din Halkidiki să spovedească credincioșii. Multe suflete s-⁠au curățit și au primit dezlegare sub patrafirul lui. Simțind sfârșitul, a cerut să se împărtășească. Îndată ce s-⁠a împărtășit, a făcut semnul crucii, și-⁠a încrucișat singur brațele, a închis ochii și sufletul lui nemuritor prin har a plecat din trup, să se odihnească veșnic cu drepții. Ucenicul lui, părintele Vasile († 2002), a rânduit toate pentru înmormântare și pomeniri. A adormit întru Domnul la 4 iunie 1994. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.