Ioil de la Peștera Ialomicioarei

Ioil a fost un monah de la Schitul Peștera Ialomicioarei, originar din Avrig, județul Sibiu, mort în 1940, după peste patruzeci de ani de viață în schit. Este pomenit în Patericul românesc și cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi de pomenire.

A venit să slujească lui Hristos la Peștera spre sfârșitul secolului al XIX-⁠lea. Patericul îl descrie ca monah al rugăciunii și al ascultării. Cea mai aleasă nevoință a lui era rugăciunea întărită prin post: toată viața a mâncat o singură dată pe zi, legume și verdețuri fierte. Dacă vrăjmașul îl ispitea să mănânce înainte de vreme, își zicea să mai rabde, că nu e acum vremea mâncării, ci a rugăciunii. Ziua făcea ascultare în schit, zicând în taină rugăciunea lui Iisus, iar noaptea priveghea, citind Psaltirea și făcând metanii.

Patericul povestește că, după ce se culca, era supărat cu năluciri: uneori îi bătea cineva la ușă, spunându-⁠i să iasă că-⁠l cheamă starețul, alteori intra în chilie în chip de femeie. Ioil înțelegea cursa, spunea Să învie Dumnezeu și să se risipească vrăjmașii Lui, apoi îl alunga cu semnul Sfintei Cruci și așa se izbăvea.

A fost un timp iconom al schitului și un exemplu de blândețe, smerenie și ascultare. Se spune că primise darul înainte-⁠vederii: vedea ce patimă stăpânește pe fiecare și îl sfătuia să se lase de ea, iar mulți ascultau și se pocăiau. A trăit în schit peste patruzeci de ani și a fost găsit mort în chilie, cu Psaltirea lângă el.