Iona de la Sinozero

Sfântul Cuvios Mucenic Iona de la Sinozero a fost monah în pustnicia Sinozero din ținutul Novgorodului, ucenic al Sfântului Eufrosin de Sinozero, și a murit împreună cu el în anul 1612, în vremea Vremurilor Tulburi.

La începutul veacului al XVII-⁠lea a venit la Cuviosul Eufrosin și s-⁠a făcut ucenicul lui. În anii aceia, bande de polonezi, de suedezi și de trădători ruși ardeau orașele și satele și ucideau pe oamenii care nu apucau să se ascundă. Printre locurile lovite cu putere s-⁠a numărat și pustnicia întemeiată de Eufrosin la Sinozero.

La 19 martie 1612, Eufrosin a adunat în jurul lui monahii și pe cei din lume care se adăpostiseră acolo de polonezi. Le-⁠a spus o descoperire dumnezeiască primită și i-⁠a îndemnat să părăsească mănăstirea, fiindcă dușmani cumpliți aveau să vină în curând. El însuși a rămas, spunând că a venit acolo pentru Hristos și că acolo va muri. Monahul Iona a vrut și el să fugă, dar Eufrosin l-⁠a întărit din Scripturi, aducându-⁠i aminte că de acum este vremea nevoinței și că moartea nu este de temut, apoi l-⁠a povățuit să rămână. Iona a ascultat și a rămas.

La 20 martie (2 aprilie, stil nou), Eufrosin s-⁠a îmbrăcat în haina de schimă și a stat la crucea pe care o așezase la întemeierea pustniciei, cu Iona alături. Hoții au prădat mănăstirea și i-⁠au ucis pe cei doi cuvioși. Abia la 28 martie (10 aprilie, stil nou) au putut oamenii și preoții să se adune și să-⁠i îngroape cu cântare de psalmi.

Cuviosul Iona este pomenit la 11 iulie (stil nou, zi schimbătoare), în Soborul sfinților din Vologda și Novgorod.