Ionas de la Bobbio

Ionas de la Bobbio (numit și Ionas din Susa) a fost monah columbanian și unul dintre cei mai de seamă autori de hagiografie latină ai veacului al VII-⁠lea. Este cunoscut mai ales pentru Viața Sfântului Columban, pe care a scris-⁠o între anii 640 și 643.

S-⁠a născut cam în 600 la Susa, în Piemont. În 618 a intrat în mănăstirea întemeiată de Sfântul Columban la Bobbio și, fiind om cu carte, a ajuns arhivar și secretar al egumenilor Attala și Bertulf. În 628, când episcopul din Tortona a încercat să supună Bobbio eparhiei sale, l-⁠a însoțit pe Bertulf la Roma, ca să-⁠l convingă pe papa Honoriu I să așeze mănăstirea direct sub scaunul Romei. La întoarcere a plecat în Galia; viața Sfântului Eustațiu de Luxeuil arată că îl cunoscuse personal. Sfântul Amand i-⁠a cerut ajutor la misiunea dintre păgânii din Belgia și nordul Franței de azi, și atunci a scris viața Sfântului Vedast, primul episcop franc de Arras. În 639 a revenit pentru scurtă vreme la Bobbio și, ca să împlinească o făgăduință dată monahilor de acolo, a scris Viața Sfântului Columban, după mărturia celor care-⁠l cunoscuseră, între care tovarășii sfântului. Aproape toate celelalte povestiri despre misionarii irlandezi din Galia s-⁠au pierdut, de aceea scrierea lui are mare preț.

În 659 regina-⁠regentă Bathilde l-⁠a trimis ca egumen la o mănăstire din Chalon-⁠sur-⁠Saône. Pe drum a poposit câteva zile la mănăstirea Réôme și a scris, la rugămintea monahilor, viața întemeietorului lor, Ioan de Réôme. A mai scris viețile egumenilor Attala și Bertulf de Bobbio și a egumenei Burgundofara (Fara) de la Évoriac. Sursele cunosc anul adormirii doar în chip nesigur (după 659, poate în jurul lui 665). Este pomenit în Biserica din Apus la 28 mai (după bollandiști) și la 28 iunie, în Menologiul scoțian al lui Dempster.