Iosif Cehranov

Preotul Iosif Dimitrievici Cehranov (1874-1937) a fost preot la Verhnedneprovsk, în ținutul Ecaterinoslav, și a fost împușcat în 1937, împreună cu preoții Vasile Vahnin și Teodor Romanovski. A fost proslăvit local ca sfânt mucenic în eparhia Kamianske (Biserica Ortodoxă Ucraineană) prin hotărârea Sinodului din 18 martie 2020.

S-⁠a născut în 1874 în satul Peșkovo, ținutul Rostov, gubernia Ecaterinoslav, în familia preotului Dimitrie Cehranov, fratele protoiereului Pavel, al preotului Ioan și al lui Mihail Cehranov. A urmat seminarul din Ecaterinoslav (1890-1894) și pe cel al Donului la Novocerkask (1894-1898). Din 1898 a fost supraveghetor, apoi învățător de caligrafie la școala teologică din Ecaterinoslav. A fost hirotonit diacon la 8 iulie 1901 și preot la 15 iulie 1901 de arhiepiscopul Simeon Pokrovski, și a slujit la biserica Nașterii Maicii Domnului din Novo-⁠Ekonomiceskoe, ținutul Bahmut. În 1907 a fost mutat la biserica Sfântului Vladimir din Sofievka, ținutul Alexandrovsk, iar apoi la catedrala Adormirii din Verhnedneprovsk, unde a fost preot și la fosta gimnaziu de fete, învățător de religie și secretar al consiliului școlar.

După închiderea bisericii, la începutul anilor treizeci, a ținut adunări la locuința lui din localitatea vecină, numită Lenin. La 25 septembrie 1937 a fost arestat pentru agitație antisovietică, fiindcă „la domiciliu botezase copii, cununase și sfințise” și organizase la sărbătorile religioase molitfe și slujbe, desprinzând colhoznicii de la muncă în campania de recoltare. La 16 noiembrie 1937 troika l-⁠a condamnat la moarte, și la 19 noiembrie a fost împușcat lângă Dnepropetrovsk, împreună cu Vasile Vahnin și Teodor Romanovski, apoi îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută.

La 27 februarie 2018 comisia sinodală de canonizare a cercetat dosarele celor trei preoți, iar la 18 martie 2020 Sinodul Bisericii Ortodoxe Ucrainene i-⁠a numărat între sfinții cinstiți local ai eparhiei Kamianske, aprobând troparul, condacul, rugăciunea și icoana.