Iosif de la Pecenga

Sfântul Cuvios Mucenic Iosif de la Pecenga a fost ieromonah în mănăstirea Pecenga din nordul Rusiei și a fost ucis în anul 1589, împreună cu frații obștii sale. Este cinstit local, împreună cu ierodiaconul Pahomie.

Cei doi sunt pomeniți fără nume, ca mucenici, în Patericul de la Arhanghelsk. Numele lor au fost stabilite abia la sfârșitul veacului al XIX-⁠lea, când s-⁠a găsit într-⁠o arhivă din Norvegia o listă a frăției mănăstirii Pecenga, ucisă în 1589. Dacă făgăduința monahală a neagonisirii nu a fost în viața mănăstirii pe de-⁠a-⁠ntregul împlinită, făgăduința ascultării a fost păzită cu strășnicie și cu frică de Dumnezeu. Aceasta s-⁠a văzut deplin la 9 decembrie 1589, când niște ucigași au intrat cu arme în biserică și i-⁠au ucis pe toți cei dinăuntru.

Povestirea Vieții Cuviosului Trifon spune că unii au fost tăiați în două, altora li s-⁠au tăiat mâinile și picioarele, iar alții au fost despicați pe lung. Pe egumenul Gurie și pe diacon i-⁠au chinuit în feluri diferite, rănindu-⁠i cu arma și arzându-⁠i cu foc, pentru a afla unde sunt comorile. Ei nu au răspuns nimic și au privit numai spre cer. Înfuriați, ucigașii au tăiat în bucăți trupurile cuvioșilor, au spurcat și au prădat sfânta biserică și au ars-⁠o împreună cu trupurile tăiate. Așa s-⁠a sfârșit istoria mănăstirii Cuviosului Trifon și a fiilor lui duhovnicești.

Biserica îi cinstește pentru slujirea păstorească, pentru ascultarea monahală păstrată până la moarte și pentru nevoința muceniciei.