Iosif Muñoz Cortés

Iosif Muñoz-⁠Cortés (frate Iosif, în monahism Ambrozie) a fost un iconar și monah ortodox de origine chiliană, timp de cincisprezece ani păstrătorul icoanei Maicii Domnului Iverskaia din Montreal, care izvora mir, și a fost ucis la Atena în 1997. S-⁠a născut la 13 mai 1948 în Chile și a murit în noaptea de 31 octombrie 1997. Biserica Rusă din Străinătate, în partea care nu a primit unirea cu Patriarhia Moscovei, l-⁠a proslăvit în 2024 ca nou mucenic, după o știre rusă. Pomenirea este legată de această proslăvire.

Copilăria și convertirea

S-⁠a născut la Valparaíso sau la Santiago, în Chile, într-⁠o familie săracă și evlavioasă, catolică, de origine spaniolă. Tatăl, José del Tránsito Muñoz Johnson, a fost marinar și a murit tânăr, de diabet. Mama, Maria Clementina del Carmen Cortés Fernández, avea strămoși între înaltul cler catolic; bunica era englezoaică, iar mama, o pictoriță înzestrată. Din copilărie a arătat milă față de oameni și râvnă pentru pictură. În 1962, la doisprezece ani, mergând spre biserica catolică, a auzit dintr-⁠o ușă deschisă o cântare minunată din biserica ortodoxă Sfânta Treime (a Bisericii Ruse din Străinătate) din Santiago; frumusețea slujbei l-⁠a atras, și a început să meargă acolo. După doi ani, arhiepiscopul Leontie al Chile l-⁠a primit în Ortodoxie, cu încuviințarea mamei, care, vizitând biserica și cunoscând sărăcia și bunătatea arhiepiscopului, i-⁠a spus să nu se mai întoarcă la Biserica Catolică. A studiat arta și a fost opt ani profesor. După moartea episcopului Leontie, a răspuns chemării mitropolitului Vitalie și a venit la Montreal, a urmat trei ani un colegiu ortodox, a învățat iconografia de la Nicolae Șelihov, a locuit la metocul frăției Cuviosului Iov de la Pocaev și a predat istoria artei la universitate, unde a susținut o teză despre Apostolul Pavel. La începutul anilor 1980 s-⁠a îmbolnăvit grav.

Icoana

În 1982 a vizitat Athosul, între altele schitul Nașterea Mântuitorului, al Sinodului vechi-⁠calendarist al Bisericii Greciei, unde l-⁠a impresionat o icoană a Maicii Domnului Iverskaia pictată de ieromonahul Hrisostom. A cerut-⁠o să o cumpere și a fost refuzat, dar s-⁠a rugat, iar în ultima zi la Athos a primit-⁠o în dar de la schiegumenul Climent. Icoana a început să izvorască mir bogat și să miroasă frumos la 24 noiembrie 1982, după întoarcerea în Canada: „În noaptea de 24 noiembrie, la ora trei, m-⁠am trezit de un parfum puternic... am văzut că întreaga icoană era acoperită de mir bine mirositor.” Mirul curgea mai ales din mâinile lui Hristos și ale Maicii Domnului și din steaua de pe umărul drept; spatele icoanei a rămas mereu uscat. Icoana a fost așezată în catedrala Bisericii Ruse din Străinătate din Montreal, unde au venit mulți oameni. Timp de cincisprezece ani frate Iosif a păstrat această sfântă icoană și a mers cu ea la parohii din multe țări: Statele Unite, Canada, Franța, Germania, Australia, Argentina, Brazilia, Bulgaria și altele. Purta icoana într-⁠o eșarfă de catifea roșu închis. Rămânea mereu smerit și se așeza discret în spatele bisericii, ca un monah. A fost tuns monah la Athos de schiegumenul Climent cu numele Ambrozie, după Cuviosul Ambrozie de la Optina. Trăia în sărăcie și dădea celor lipsiți banii primiți. Prietenii lui au întemeiat „Casa Icoanei”, devenită „Fondul de Memorie frate Iosif”.

Se povestește că un ziar din Miami a scris despre icoană, iar mama unui tânăr cu gâtul rupt într-⁠un accident de motocicletă a cerut să fie adusă la spitalul Mercy; martori au spus că, odată cu venirea lui în secția de terapie intensivă, prematurii au început să respire fără incubator, iar tânărul nu mai avea semne de fractură. Vata cu care se ștergea mirul a fost păstrată și se spune că miroase a trandafiri și după ani.

Uciderea

De la începutul lui octombrie 1997, icoana a încetat să izvorască mir și a început să plângă. Înainte de drumul la Athos, frate Iosif a trecut prin Franța, neliniștit, căutând pe cineva căruia să-⁠i încredințeze icoana spre păstrare. A ajuns la Atena la 13 octombrie, fără icoană, ca să se vadă cu egumenul Hrisostom. În noaptea spre 31 octombrie 1997 a fost ucis într-⁠o cameră a hotelului Grand din Atena, după ce fusese chemat prin telefon, ca de la un duhovnic de la Athos. Un om din camera vecină a auzit gemete toată noaptea, dar n-⁠a spus nimănui. În 1998, medicul expert a spus la proces că fusese legat strâns de pat, avea urme de lovituri la cap și la față, hemoragie cerebrală, sânge din ochi, obraji tăiați de funie, mărul lui Adam zdrobit și urme de tortură pe picioare, mâini și piept. Apartamentul în care locuia fusese jefuit îndată după crimă. Un român, Nicolae Ciaru, a fost acuzat și judecat la Atena în noiembrie 1998 și a fost achitat din lipsă de dovezi.

Icoana a dispărut fără urmă. După unele știri, el avusese un presentiment al morții și a pus icoana să fie dusă la o mănăstire greacă pentru păstrare, unde se află și azi; după altele, a fost luată de cei care l-⁠au ucis. Unii din Biserica Rusă din Străinătate, împotriva înghițirii ei de Patriarhia Moscovei, au spus că dispariția icoanei și moartea păstrătorului au fost legate de această „înghițire”. A fost înmormântat la 12 noiembrie 1997, după dorința lui, în cimitirul rusesc al mănăstirii Sfânta Treime de la Jordanville, în statul New York. Martorii spun că pe trup se vedeau doar urmele torturii, fără semne de putrezire și fără miros. Se povestește că la patruzeci de zile de la moarte, 9 decembrie 1997, pe mormânt s-⁠au aprins singure lumânări, arzând neobișnuit de mult. În 2000, înainte de moarte, mama lui, Maria Cortés, a venit la Montreal, a primit Ortodoxia și a cerut să fie înmormântată lângă fiul ei; după moartea ei, mitropolitul Lavru nu a îngăduit.

Convingeri și cinstire

Considera că tinerii trăiesc o viață grea, care îi face să învețe ca să câștige bani, uitând de cele duhovnicești, socotea televiziunea o nenorocire și un drog și a refuzat un film despre icoană. Spunea că copiii trebuie învățați prin pildă, și îl cinstea pe Sfântul Ioan de Shanghai, care purta grijă doar de cele duhovnicești. În noiembrie 2007, la douăzeci și cinci de ani de la arătarea icoanei și zece de la uciderea păstrătorului, s-⁠a făcut la Jordanville o pomenire. La 14 decembrie 2012, cu binecuvântarea mitropolitului Ilarion, s-⁠a înființat o comisie eparhială pentru canonizare, care a adunat date despre mitropolitul Filaret și despre frate Iosif. După o știre rusă, la 4 februarie 2024, în biserica icoanei de la Kazan din Sydney, doi arhierei ai Bisericii Ruse din Străinătate, care nu au primit unirea cu Patriarhia Moscovei, l-⁠au proslăvit ca nou mucenic, în ziua Noilor Mucenici și Mărturisitori Ruși.