Iosif

Iosif de la Mănăstirea Pantocrator, cu numele de mir Ioan Kukutos, s-⁠a născut în 1862 la Kydonies, în Asia Mică. În 1894 a venit și a rămas la Mănăstirea Pantocrator, sub ascultarea bătrânului duhovnic Paisie. A fost tuns monah în 1898 și hirotonit diacon și preot în 1899. În 1909 a fost pus proistos al mănăstirii sale. În 1911 a fost trimis la metocul mănăstirii, Sfântul Nicolae, din orașul lui natal, pe care mănăstirea îl avea din începutul secolului al XVIII-⁠lea. Avea să fie ultimul econom al metocului. A lucrat acolo cu râvnă, hărnicie și dragoste de oameni, cu mare succes. Sfârșitul i-⁠a fost mucenicesc: a fost înjunghiat de turci în 1922.

Într-⁠un document al mănăstirii Pantocrator se spune: «Ultimul ei frate, Iosif Pantocratoritul, proistos din Kydonies, de neam Kukutos, continuând din 1909 al treilea mandat de șase ani al misiunii lui, a aflat o moarte crudă în octombrie 1922, anul înfricoșător al dezastrului național, răpit și înjunghiat de turci împreună cu mitropolitul Kydoniilor de pomenire fericită, Grigorie Orologas, ori îngropat într-⁠o groapă haotică împreună cu arhiereul și restul clerului din Kydonies, după cum scriseseră atunci ziarele.» Împreună cu el a pătimit și monahul Ilarion Pantocratoritul, cu care locuia la metoc. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.