Iosif Protopsaltul de la Neamț

Iosif, numit Nemțeanu, a fost ieroschimonah și cel mai mare dascăl de muzică psaltică al Mănăstirii Neamț în prima jumătate a secolului al XIX-⁠lea. A adormit în 1840, după Pateric, cu un semn de întrebare. Este pomenit în Patericul românesc și cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi de pomenire.

Era originar din părțile locului și a intrat în lavră pe la 1790. Înzestrat cu înțelepciune și cu darul cântării frumoase, a învățat de la dascălii bătrâni cele duhovnicești și meșteșugul muzicii bisericești, iar în câțiva ani i-⁠a întrecut pe toți psalții neamțeni. Cânta cu evlavie, glasul lui umplea biserica, trezea inimile și scotea lacrimi, și mulți veneau să-⁠l asculte.

A primit preoția și timp de peste douăzeci de ani a fost mare duhovnic și protopsalt și cel dintâi dascăl de psaltichie nemțean, întemeind la Neamț o școală de muzică bisericească tradițională. Pe vremea Sfântului Paisie se cânta în biserică la strana dreaptă pe note liniare, după obiceiul slav, iar la stânga muzica psaltică veche. Văzând că monahii se îndepărtează de muzica bizantină veche, sistematizată de Sfântul Ioan Damaschin, Iosif a căutat să împodobească din nou biserica cu cântările psaltice pe cele opt glasuri.

A scris și a compus cântări pe melodie psaltică și a format ucenici vestiți în mănăstirile nemțene. Școala lui a strălucit la Neamț până spre sfârșitul secolului al XIX-⁠lea, iar el este socotit predecesorul ieromonahului Macarie Protopsaltul, înnoitorul muzicii psaltice românești. Istoria Mănăstirilor Neamț și Secu spune că în vremea stăreției lui Dometian (1823-1834) mănăstirea era împodobită de părintele dascăl Iosif, iar pomelnicul ctitoricesc însemnează că a adus la Neamț știința muzicii vechi și a predat-⁠o multor părinți. Cu cântările lui a împodobit Biserica până la trecerea sa la cele cerești, în 1840, lăsând numeroși ucenici.